omul care aduce ploaia

Omul care aduce ploaia nu este neapărat un om bun. Eu îl văd ca şi o catastrofă. Omul care-ţi aduce ploi este ăla care aşează poveri pe umerii tăi bajini şi îngreunaţi de frigul iernii. Pune cîte pelerine vrei. Nici măcar aia galbenă nu te scapă, nici măcar aia de-ai mai purtat-o trei toamne la rînd. Habar nu ai că oricum te udă pînă la piele. Tot. Şi nu te spală. Nu. Te îngroapă în noroaie. Ia-ţi umbrelă. Ia-ţi una de firmă în culorile curcubeului. Mai bine ia-ţi trei umbrele mari şi colorate. Ce-am să rîd cînd ţi le va şuti de sub nas… da, atunci cînd tu crezi că ploaia nu mai vine… ţeapă!!! voi striga de pe acoperiş în timp ce-ţi sparg baloane pline cu amintiri, direct în cap ţi le sparg. Poate aşa te vei învăţa minte.

Partea cea mai proastă dintre toate părţile este că dai rateuri cînd vine vorba de şanse. O ştim cu toţii. Nu te mai ascunde inutil. Şi ce spui cînd şansa îţi dă una peste bot? Fugi. Asta faci. Te ascunzi după colţul lui şi stai acolo ghemuită cu ochii cît cepele. Sau renunţi. Parcă e aşa uşor să devii idioată… să nu-ţi mai pese, să vomiţi sentimente, să arunci la gunoi, să-ţi creezi identităţi false ale căror vieţi sunt oricum muuult mai interesante decît bleaga asta pe care o ai tu. Da. E cu mult mai frumos să mă ştiu învingătoare acolo!

Omul care aduce ploile e, de obicei, un om cu chip blînd şi cu promisiuni pe buze. Nu te încrede!

Nefericirea se cîntă, se zice-n poezii, se pictează-n culorile depresiei. Nefericirea e cea mai uşoară povara. Nefericirea e ca ploaia. Ea vine, te udă şi pînă mîine eşti uscată la loc. Numai pelerina ta de ploaie nu mai e de folos…

Însemnarea asta este despre mine şi despre ele şi despre voi. E pentru ploile voastre şi pelerinele care vă lasă baltă. Este despre curajul de a ieşi în ploaie şi-a rîde. Cu subînţeles sau fără. Cu poftă sau doar în semn de învingător.

¤ în următoarea perioadă presimt o lipsă de entuziasm aşa că avertizez optimiştii să mă evite.

aviz celor care nu mă vor evita. o faceţi pe cîrca voastră.