Dacă urăsc ceva rău de tot, dar rău rău de tot este să dau explicații pentru ceea ce fac/zic/gândesc, lucru pe care am obișnuit să-l fac și pe care nu-l mai vreau.
Dacă mă duc la dracu nu trebuie să explic cuiva de ce mă duc și ce fac acolo, dar nimănui.
Nici mamei, iubitului, dumnezeului, universului. Nimic! Să nu aud!
Nici de adus argumente nu mai am chef. De aia și gata! Că nu am chef să pun acțiuni în cuvinte. Punct.
Viața mea nu mai are aromă. Nici de tutun și nici de ciocolată în cantități inumane. Mă enervează asta.
M-am tuns. Nu-mi place. Asta este. Nu mai sunt roșcat-turbat, ci unul cuminte. Oare de ce?
Chiar dacă nu te-am iubit niciodată, îmi lipsești. Nu tu, ci aiureala cu care te trăiam eu pe tine.
Totul e cuminte în jurul meu. Și mă sperie asta.
Se cheamă sictir. Și-o să mă tolănesc în pat. În liniște. Și-o să-mi imaginez că nu contează nimic. Dar nimic.
Mi-aș dori ca cineva să-mi dăruiască un iphone 4 doar pentru că sunt drăguță.
Deci Leonard Cohen are așa un impact asupra mea… ciudat
Cred că am mai ajuns la o limită. Aia în care nu mai vreau să fac nimic cu/din viața mea.
Hai, să vă fie bine!
2 Comments
Ada
29 December, 2011 at 10:24 amviata ta e frumoasa tocmai pentru ca e una tumultoasa, fiecare zi e o provocare petnru tine….cand spui “Cred că am mai ajuns la o limită. Aia în care nu mai vreau să fac nimic cu/din viața mea.”, eu cred ca e doar o zi nefasta, poate chiar doar un moment…
ion ion
18 December, 2011 at 10:10 pmVezi ca-i la orange la abonament de 29 eur, cu 100 si ceva de euro pretul de achizitie, pe 2 ani. Adica fix ce-am luat eu acum un an si ceva, doar ca-i iphone 4. Adica macar nu se uzeaza moral prea tare in astia 2 ani.