Ozibună

După enșpe ore de stat în școală, probe cu actorii și decupaj cu modificări pe scenariu iată-mă acasă. Visez la o baie lungă cu spumă și niciun gând. Și o cană mare de ceai. Și chillout în surdină. Și din nou o noapte aproape albă de lucru. Trăiesc cea mai frumoasă perioadă, cea în care creez și trăiesc intens cu personajele mele și cu oamenii din echipă. Cea în care scenariul meu și cadrele de pe retină devin ceva palpabil.

Azi am dat un casting propriu-zis. Și am stat acolo, în locul ăla, al regizorului. Și am primit emoțiile celor care puteau fi personajul meu, Georgele meu. La final eram atât de încărcată, încât am zis că-mi bubuie capul.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Se spune că dacă-ți dorești ceva cu adevărat, Universul pune osul la muncă și primești. Eu nu știu dacă mi-am dorit asta sau cel puțin nu am avut curajul să mi-o confirm mie, dar a venit. Se pare că Universul știe mai bine. Acum îmi doresc doar să mă bucur de tot ce primesc și să nu mă mai întreb unde mergem, cât contăm, unde ne situăm și cum facem?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Fumez tot mai mult în ultima vreme. Cu tot mai multă sete. Au început să aibă efect relaxant, țigările. În combinație cu cafelele cu numărul trei. Scriu și fumez. Fumez și scriu. Visez.

Nimic nu e ușor. Sunt din nou păpușarul vieții mele. Trag sforile. Lumea se mișcă.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Aș vrea să am libertatea să plec curată spre noul drum.
Aș vrea să nu mă simt vinovată pentru ceea ce simt.
Aș vrea  ca liniștea mea să nu depindă de a ta, ci de mine.
Aș vrea să nu te mai rănesc și aș vrea să mă ierți și să pornim înainte altfel.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Peliculă exterior alb negru. Patru zile de filmare plus o repetiție pe digital. O poveste dragă mie. O iubire dragă mie.  Oamenii mei frumoși cu care plec la drumul ăsta.

HugsLovePeace
>.<