Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

P.S. Găsește un traseu existențial și ține-te de el

Ce faci diseară? Nu cred că vrei să știi. De ce? Pentru că sunt unele lucruri pe care nu o să ți le spun. Niciodată? E mai bine pentru tot universul ca unele lucruri să rămână nezise.

Tindem să ne legăm de oameni și să-i facem planul nostru de rezervă. Dacă nu găsim pe cineva mai bun, atunci am avea unde să ne întoarcem. Legăm cu sârguință cordonul ombilical mințindu-ne că odată ce-am fost împreună nu putem deveni străini. De ce să nu devenim străini? Nu asta am fost înainte să ne consumăm reciproc?

Rămân de ce-urile și cum-urile și nu pot să cred-urile. Ne anesteziem. Căutăm să răspundem în numele celuilalt. Ne zgâim în oglindă uimiți de cine suntem. De cine a zis celălalt că suntem. Suntem rătăciți pe un drum anevoios între noi, percepția noastră despre noi, celălalt și percepția noastră despre ce simte celălalt despre noi. Ne simțim goi și incompleți. Și confuzi.

no drama

Apar uneori niște oameni care au o putere incredibilă să ne dea lumea peste cap. Fie că-și propun, fie că nu, lasă o amprentă uriașă asupra devenirii noastre. Dar nu sunt ei de vină, dacă vorbim de vina cuiva. Noi suntem cei care le permitem și care-i investim cu putere asupra sentimentelor și structurii noastre. Apar uneori niște situații pe care pur și simplu nu le putem explica, așa că refuzăm să stăm cu ele. Nu au niciun sens, vrem să le lăsăm deoparte, dar nu știm cum. Nu există un sistem anume. Nu e o rețetă de cum să renunți în trei pași. Tot ce auzim e că trebuie să stăm cu ele. Dar ne e frică. Și ne orientăm spre alți oameni de care nu ne e frică pentru că ei nu au putere asupra noastră.

Platon spune așa: ”When you fall in love, what’s really going on is that you have seen in another person some good quality which you haven’t got. Perhaps they are calm, when you get agitated; or they are self-disciplined, while you’re all over the place; or they are eloquent when you are tongue-tied. The underlying fantasy of love is that by getting close to this person, you can become a little like they are. They can help you to grow to your full potential” ceea ce contravine ideii că noi ne naștem compleți și nu avem nevoie de altcineva ca să devenim lumină.

Și totuși, avem nevoie de celălalt. Pentru a ne simți compleți, pentru a ne sublinia anumite caracteristici sau pentru a diminua din intensitatea unor defecte, pentru a umple goluri, pentru a transfera nevoi, cineva care să ne pună o oglindă în față și care să aibă răbdare să devenim. De fapt, cred că despre asta e vorba. Cineva tandru și blând care vede în noi o frumusețe pe care noi și ceilalți nu reușim să o vedem. Iar acel cineva lucrează în taină să o spele de noroi. De aia sunt așa de puține iubiri, de fapt… lumea nu mai are răbdare.

Oare?

Lasă dramele! Găsește un traseu existențial. Ține-te de el.
Nu te mai pierde de tine! Nu te mai lăsa în ceilalți. Nu mai căuta să salvezi lumea.
Salvează-te pe tine.

Foto

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Laura
    23 September, 2014 at 1:02 pm

    De fapt, totul se reduce la efectul de oglinda. Explicat destul de fainut, aici: http://www.mind-your-reality.com/your_mirror.html

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.