Mhm, curăț gâtul și mă pregătesc să te întreb, de câte ori ai coborî în infern pentru iubire?
Mhm, îmi retrag cuvintele, egoistei din mine îi stă mai bine la flacăra unui foc de tabără.
Ahem. Urmează o lungă incursiune în viața haotică a unui om mic.
Sau mai bine nu. Ce rost are să înșir aici ceea ce știu deja, ceea ce mâine nu va mai exista? Și atunci ce să mai spun? Să mai spun că uneori mi se face dor de ce n-am trăit cu tine? Să mai spun că stăm la o stradă distanță și nu te-am mai văzut de miliarde de ani? Să-ți mai spun că dacă mă chinui cotrobăi străduțele cu ochii închiși și ajung în fața casei tale?
Mai bine mă abțin. Mai bine pentru cine?
2 Comments
billie razvan
10 February, 2012 at 1:37 amLa un moment dat vei trece gandurile astea in alta categorie… cea a amintirilor urate/amuzante sau cel putin stupide :) nu are rost sa iti para rau pentru nimic! :) iar ce nu te omoara, te intareste!
Alexa
9 February, 2012 at 10:17 pmcum le zici tu ca un om mare, mai Rox, mai :)