Până-n iad și înapoi

În timp ce-mi pileam unghiile cu ochii-n altă parte, mi-au venit în minte cadrele alea din filme când un nene își bagă degetele în flacăra lumânării. De cele mai multe ori el nu schițează niciun gest, ba chiar se citește o plăcere bolnavă pe chipul său. 

Acest gest poate semnifica orice, dar mintea mea s-a gândit automat la cazanele cu ulei încins în care o să ne amestece dracii, acolo-n iad. Și automat m-am gândit că aceste degete în lumânare sunt un demo la ce va fi acolo jos. Oamenii-s deștepți și nu vor să fie luați prin suprindere.

Viața este un demo în sine.

Eu n-o să merg în iad. Am fost deja și nu mi-a plăcut.

O să scriu mult zilele astea că așa pățesc eu când mă iau tristețile. Nu vă îngrijorați că-s mai puternică în realitate decât par aici. Nu mă tai pe braț și nu urlu la lună, ci amestec în compoziția clătitelor pe care le umplu ochi cu nutella. După îmbucături zdravene sting dulcele cu apă. Și tot așa.

Ascult Beirut pe repeat că-s și masochistă și fac joculețe stupide pe fb.

Am și un to do list pe care-l tot amân.

V-ați luat costumele de halloween? Sper că nu. Și să nu vă prind la ușa mea că nu vă dau drumul.
Mâine se încheie concursul la Șuete. S-au înscris trei concurente. E ceva!

Vreau o pușcă elefant să joc ruleta rusească, să-mi zbor amintirile din scăfârlie și mângâierea ta din obraji.

Vă iubesc, da?

HugsLovePeace
>.<