Partea şapte dintr-un întreg indecis

“Lumea nu mai e ce a fost”

Am văzut o sută de ştiri despre M.J. şi despre celebrarea zilei de naştere şi despre moartea acestuia şi chiar mi s-ar părea ciudat ca medicul ăla să facă închisoare. Altele o sută despre Madonna care a părăsit Romînia şi a mîncat un castravete.

De fapt, am realizat în toată oboseala mea că oferta de programe este redusă şi că ori se uită Puştiu la programele sport pe care le urăsc cu toată fiinţa mea, ori ne uităm la discovery.

M-am plictisit astăzi şi nici nu se putea altfel pentru că nu am vlagă nici să ies pînă la pîine. Măcar rîdem şi facem planuri. E important că suntem amîndoi îndrăgostiţi. Viena here we come[

În weekend nu mai plec pentru că mi-am amintit de Guano Apes şi chiar aş vrea să merg. Dar eu sunt indecisă şi instabilă aşa că nu ştiu ce-o să fie, bănuiesc că va depinde şi de rezultatele finale de la examene. Oricum, rost de alcooale să fie că de restul mă ocup eu.

Mă duc din nou pe canapeaua primitoare. Mă răsfăţ ca un bebeluş cu chef de hlizeală, dar cu lene cronică. Puştiu găteşte un grătărel.

Am văzut o casă superbă, o casă cu pereţi negri şi picturi, o casă la care visez cu aer tineresc şi mult bun gust. E un loc perfect pentru Edith Piaf şi vin roşu.

Mi-e bine acum!

Sper ca episoadele următoare să fie vesele.