Pay It Forward

Aseară am văzut un film, finally!
Unul despre care mi-a zis Jules şi mi-a promis că o să mă impresioneze, mai ales că ea a plîns cu sughiţuri. A aflat despre el de la Cabral. M-a impresionat, n-am ce zice. Că m-am culcat cu ochii cît cepele.

Pay it forward

Filmul este cu Kevin Spacey, Helen Hunt şi copilul minune Haley Joey Osment şi este o poveste extrem de frumoasă despre utopie şi inocenţă, dar şi o poveste de dragoste care trece peste nişte bariere stupide impuse de societate.

Regizoarea Mimi Leder ar fi putut face o capodoperă, dar s-a rezumat la cadre mediocre şi la o poveste clasică. Mare păcat! Dacă era realizat în stilul “Seven pounds” ar fi putut fi muuult mai bine cotat. Oricum, anii 2000 îşi spun cuvîntul, dar să nu intrăm în detalii.

Un tînăr elev de 11 ani primeşte o temă la şcoală nu tocmai uşoară – să încerce să schimbe lumea. Şi pune la cale o “misiune” numită pay it forward şi anume: dacă primeşti ajutor cînd ai cea mai mare nevoie, atunci va trebui să-ţi oferi ajutorul tău altor trei persoane şi tot aşa. Într-o lume “de căcat” e normal ca puştiul pe nume Trevor să fie dezamăgit de lipsa reuşitelor sale, însă ceea ce nu ştie este că mai există oameni ca el… şi se intră într-un fel de cerc frumos, nu vicios.

Finalul este… nu vă zic!

Merge pentru o seară în care vreţi să vă amintiţi de bunătatea oamenilor. Sper ca filmul să producă schimbări, măcar pentru cîteva clipe.

Tot despre schimbare, aici.

enjoy!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JvbgetKzrmA]