Pe mine mama m-a invatat

… multe chestii, dar multe le-am învățat pe propria-mi cârcă. Mai cu seamă chestii legate de humanoizii cu care împart planeta. Cu ei e cel mai greu pentru că ei, ca și mine, au rațiune. Dacă pe Socrate-l certam că mi-a spart nu știu ce pahar, urmând ca jumate de oră mai târziu să-l pup cu drag, cu oamenii nu merge așa…

Mie-mi place să-mi asum ceea ce sunt *când sunt lucidă. Și-mi place să spun lucrurilor pe nume *de aia se întâmplă să șochez cu franchețea mea. Și-mi mai plac multe lucruri, dar nu despre asta e vorba acum.

Și-mi place să-mi deschid sufletul către oameni. Îi aleg eu cumva și mă duc spre ei. Să le ia dracu de ziduri și de uși închise, ratez momente și am numai o viață… în pielea roșcatei.

În fine, deci să zicem că e vorba de o oamă. Booon. Io cu oama am împărțit clipe. Am crezut că ne legăm. M-am deschis ca un nufăr. Oama, mai greu. Că câr, că mâr. Eu zic s-o las moartă, nu mă vrea, asta e. Când ziceam stop, oama se supăra. Am eu un fel de a adora oamenii. Și asta-i flatează. Că-i copleșesc cu atenție. Că-mi sunt dragi. Și vreau să le iau cadouri și să-i fac fericiți. Și să mă bucur și eu cu ei. Booon. Și n-a mers. Că n-a mers, oricât m-am încăpățânat eu. Prietenie, nexam. Nici măcar o bere aiurea. Io tot am tras că poate are o perioadă mai proastă, poate e doar tristă, poate are nevoie de mine dar nu știe s-o spună, poate pizda mă-sii de viață…

Și m-am trezit eu azi cu soarele direct în freză. Și mi-am zis, bă Rrrrocs, dar prostănacă mai ești tu, mă fato, mă. Păi ce pana lu Evergreen te ții tu scai de oama asta, mă? Că dacă stai să le iei adunate, mai mult a absentat decât să fie. Și s-a rupt. Atunci s-a rupt și firicelul ăla mic mic de tot care mă ținea legată care mă făcea să-mi fie dor de oamă. Poc! A făcut poc. Și am devenit veninoasă încercând s-o fac de petrecanie în capul meu, să dau cu ea de toate zidurile, să-i găsesc nod în papură. După care m-am oprit. Nu e decent. Nu-mi place asta. Când un om se ceartă cu altul și se pișă cu jet pe tot. Deci nu am să fac asta. Am să mă desparte de oamă decent. Frumos. Pacifist. Cu respect și cu aprecieri. Oama e mișto, dar nu în aceeași ecuație cu mine. Așa că din momentul ăla am simțit că mi se ușurează ființa.

Pe mine mama m-a învățat să (mă) eliberez atunci când (nu mai) pot. Să merg tot înainte și să găsesc mereu forța să mă ridic.

Pe mine viața m-a învățat că oamenii vin și pleacă. Singura ființă statornică ești tu. Și tu te mai rătăcești uneori, dar știi cel mai bine drumul înapoi. Așa că, mai presus de oame, omi, iubiri, prietenii și alte idile emoționale, sunt eu!

HugsLovePeace
>.<