Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Pentru că love is in the fucking air…

… când am cunoscut-o era sus
mhm…
oare eu de ce trebuie să cobor în infern după ai mei? pentru că aleg după asemănarea mea?
sau ei mă aleg pe mine pentru că știu că nu mă opresc nici porțile ferecate, nici mările de foc?

confund iubirea. mă îndrăgostesc prea ușor de oameni. apoi devin nebună. apoi îi consum. apoi mă las consumată. apoi plâng și devin depresivă și scriu mult pe blog. apoi zic piua și mă car. mă rup, oricât de greu mi-ar fi. pur și simplu. îmi reprim orice are legătură cu iubirea (iluzia) respectivă. confund iubirea. am senzația că e, când nu e, de fapt e doar atracția omului nou.

eram clasa a noua, parca. mă plăcea un tip Mircea. se vedea de la o poștă că-i curg ochișorii după mine. în fine, e clar ca ziua că eu nu-l plăceam. eram nașpa. râdeam de el că avea nasul mare, nu în față, ci cu fetele. și era valentine rahat pe băț, eu eram o superficială. toată lumea avea flori. moa. ce tristețe. wanna get drunk, gen. și vine Mircea și mă invită la florărie la romană și mă pune să aleg ce trandafir vreau. eu roșesc. aleg. îmi crește stima de mă ia cu bufeuri. îl pup pe obraz și plec. mă sună să mă cheme la un chef. îl refuz. și asta a fost.

încă mă întreb privindu-mă în oglindă, de ce mama naibii m-am încăpățânat să mă leg de un om care mă făcea să mă simt slabă, bolnavă, ridicolă, inferioară, comună, banală? mă provoca să mă demonstrez? ce oi fi avut oare în freză, nu știu. cert e că, n-am să mai fac astfel de compromisuri ever, chiar dacă ajung să-l iubesc.

înainte treceam pe lângă florării și tânjeam să primesc flori. am primit o dată, de la Puștiu, 23 sau 25 de trandafiri albi, superbi, într-o găleată albastră. atunci m-a atins gestul. acum mă lasă rece și florile și declarațiile și promisiunile și verighetele de argint. eu vreau doar să dorm în brațele cuiva. să bem cafeaua împreună. să ne plimbăm prin lume – măcar cu mintea,  să ne cărăm fiecare la viața lui. să nu ne spunem te iubesc, chiar dacă

cam atât pe ziua de azi. cam atât despre iubire. cam atât…

nu dați banii pe prostii, luați bilete la teatru!

HugsLovePeace
>.<

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    Mihai
    15 February, 2011 at 4:29 pm

    Un articol care m-a ajutat sa trec mai usor prin aceasta perioada grea pentru mine, multumesc !

  • Reply
    omul cu cioco
    14 February, 2011 at 4:11 pm

    Bun articol . Mi-a distrus si penultima sansa ca ma voi regasi . :)

  • Reply
    Ioan-Alexandru Babău
    14 February, 2011 at 2:39 pm

    “nu dați banii pe prostii, luați bilete la teatru!” – Ammiiinnn ;))) ( si Filarmonica merge ;) )

  • Reply
    ionouka
    14 February, 2011 at 11:59 am

    Ah, imi place Ana Ciontea, am si cunoscut-o la un moment dat, este fermecatoare….

  • Reply
    Elza
    14 February, 2011 at 8:57 am

    :) oamenii nu se fumeaza. sentimentele se fumeaza

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.