Avem capul cît o baniţă.
Se învîrte camera cu mine şi o senzaţie de greaţă m-a stăpînit de vreo două ore. E de la vinul fiert de aseară. Oamenii ăştia beau vin fiert pe stradă, în căni colorate. Se vinde vin fiert, punci, şnaps peste tot şi ne-a luat valul. Acum mi-s mahmură.
Voiam să mergem cu ferryboat-ul pînă la Bratislava, dar timpul şi banii nu ne sunt prieteni plus senzaţia de vomă.
Am fost aseară şi am păpat la restaurantul recomandat de Aurel – Purstner… este genial!
Nu pot să cred că a trecut aşa repede… pfff :)
Gata, mă duc să mă întind.
4 Comments
Raluca
16 November, 2009 at 5:00 pmmie in viena mi s-a parut cel mai frumos (imi asum acest risc desi n-am fost decat straina decat in 3 tari); poate pentru ca mi s-a potrivit arhitectura si atmosfera de acolo foarte bine..frigul care te imbie la aburi de alcool in pub-uri si cafenele si cladirile austere aliniate la milimetru.
Cristian Lisandru
16 November, 2009 at 9:27 amSomn uşor…
i.o.flavius
15 November, 2009 at 11:38 amservus…
vin fiert… subiect de poezie inca nepus in practica ;)
toate cele bune!
Darael
15 November, 2009 at 9:33 amSi uite cum un pahar de vin (fiert) te face sa simti ca traiesti 101 %…. da, te face sa traiesti cu adevarat. Sa simti toata fiinta proprie si personala.
Sincer, cand stai in pat si te uiti la tembelizor, esti la fel de constienta de toata faptura ta ?
Vacanta placuta !