în îmbrăţişare ezitantă.
şi poate dacă plouă mă îmbrac în alb. poate stau în casă. poate pe balcon. poate măsor ploaia în clipiri prelungite sau poate doar scot limba. număr picăturile care-mi pică pe chip. pe pleoape. se lovesc brutal. îmi tremură tot trupul.
privesc imensitatea cerului de jos, de sub pămînt. şi mă bucur de inutilitatea mea..
dragelor fiţi pe fază. urmează un concurs cu premii :)
1 Comment
Ruxi
20 April, 2010 at 2:46 pmNu-mi place cand ploua. Nu se mai opreste, parca.