Poveşti de dragoste şi de ură

Dacă aş putea imprima pe peliculă toate scenariile care mi se desfăşoară pe retină, aş avea cele mai frumoase poveşti de dragoste, dar şi cele mai frumoase poveşti de ură.

Dacă aş putea reţine tot ce-mi vine în minte la un moment dat aş scrie cele mai pasionale şi intense povestiri, dar prefer să le trăiesc atunci, în mine. Când mă apuc să le decantez în bolul suferinţei se pierd.

Mă zgribulesc de frig şi-mi place enorm. Părul se zburleşte la fiecare contact cu aerul rece şi pentru că îmi place senzaţia nu mă îmbrac gros. Privesc lumea de la balconul princiar şi mă întreb la ce se gândeşte când sare câte o baltă. Mă gândesc că dacă până acum era mohorâtă, de acum încolo amărăciunea poate fi starea de fapt. Şi sper să nu, pentru că soarele este încă pe cer, deşi nu mai arde.

În perioada asta îmi place să-mi încălzesc palma în palma ta. Sau în buzunarul tău unde să găsesc mereu câte o bombonică. Îmi place să-mi amintesc emoţia cu care te-am strâns de mână prima oară. Era răspândită în tot trupul şi inima-mi bătea în degetele care se temeau să nu frângă prea devreme totul.

Dacă aş putea imprima pe peliculă povestea vieţii mele ar fi una frumoasă de dragoste.