jur ca nu stiu ce e, dar e o senzatie de apasare. dar nu e clasica apasare de la iarna si frig. e asa… ca raman cu privirea fixa si nu ma gandesc la nimic. si-s obosita mereu. abia ma tarasc. si stiu ca “ma doare sufletul” e o metafora, dar pe mine chiar ma doare. e fizic.
iti scriu tie. dar parca-mi scriu mie.
daca ma intrebi un motiv. nu am. deci nu pot face o lista. deci nu pot gasi motivatii. pentru ca-mi duc viata in fiecare zi. fac chestii. ma pregatesc de film. ma ia cu frica, ma lasa. ma duc la birou. scriu la scenariu. organizez. uateva’. dar totul e din alta dimensiune. adica eu sunt aici si viata mea e in alta parte. o controlez. e a mea. dar n-o simt.
si ma afund tot mai tare. si cu cat ma afund, cu atat imi e mai greu sa fac ceva.
deci ma las. si nici sa plang nu pot. nici sa cer ceva, nu pot. ca nu stiu ce am nevoie.
dar inainte. ca melcu’. incet.
daca ma privesti acum. te umpli de tristete. si cand zambesc, tot a trist zambesc.
ce ciudatenie…
mi-e dor de tine,
No Comments