Din viata

Prima beție la mama acasă (vor urma)

Ca de fiecare dată am încercat să mă ascund de mama că am consumat câteva beri peste limită și am intrat în casă încercând să nu par cum sunt. Desigur că Sorelina s-a oferit să mă acopere de ochiul vigilent al vulturului-mamă, însă am eșuat lamentabil. Am zis săru’ mâna și până să mă întorc spre camera mea mama a strigat: ai băut! Atunci am plecat capul și mi-am cerut iertare râzând spășită.

Normal că am menționat situația mea maritală și faptul că sunt în depresia de după despărțire și în perioada de răzvrătire. Normal că i-am zis că nu am mâncat (era adevărat) și că nu o să se mai întâmple și nu-mi amintesc dacă am băgat fraza cu artista care caută.. în orice caz, mama m-a strigat Ionele, adică semăn cu tata și-mi place viața (din plin s-o trăiesc). I-am zis… lasă, mai bine să semăn eu decât Andreea.

Eu nu am vrut, dar seara așa a vrut. O întâlnire cu o prietenă și discuții pătimașe de cuplu de prietene femei (vă imaginați singuri) au cerut alcool și tutun.

Apoi altă întâlnire cu un prieten unde am avut intenția să consum cola, dar la intrare în St. Patrick o domnișoară foarte sexy mi-a înmânat un pahar de bere cu ness. L-am băut, mna. Apoi prietenul m-a atras de partea lui cu niște Carlsberg și când a început muzica irlandeză live și Mugur Mihăiescu se plimba râzând cu gura până la urechi printre meseni am primit și un fel de digestiv. Ăla m-a omorât, clar! Mi-a ars stomacul și cavitatea bucală și normal că mi-a tăiat filmul. Mi-a rămas doar un zâmbet pierdut într-un ecran unde jucau unii foLbal.

La doișpe noaptea niște tineri cântau la ușă la mulți ani (ca niște colindători bețivi) pt Sorelina iar eu râdeam ca toanta. Nu numai că miroseam a crâșmă de la o poștă, dar nici mimica nu mă ajuta să fiu serioasă. În cele din urmă m-am trezit din euforie și am adormit… peste noapte mi-au venit niște idei pe care le-am uitat când m-am trezit.

Azi am avut capul cât o baniță, dar acum după o cafea tare pot să scriu și să nu fugă rândurile.
Săptămâna viitoare mă voi duce într-un club unde o să dansez pe mese, iar într-una din zilele care va urma voi purta o fusta indecent de scurtă și nu-mi va fi jenă să-mi arăt cracii.

Hugs. Love. Peace.
>.<

You Might Also Like

9 Comments

  • Reply
    Marcel
    14 October, 2010 at 2:40 pm

    Citesc si ma minunez
    Citesc si nu-mi vine sa cred…

    Imi permit sa te intreb: Este adevarat sau a fost doar un vis ?

  • Reply
    Evergreen
    13 October, 2010 at 2:38 pm

    provinciala – s-a facut! daca intru in posesie de vreuna dau fwd :*

  • Reply
    provinciala
    13 October, 2010 at 2:36 pm

    eu vreau poze cu cracii de pe masa:) fara chip, evident

  • Reply
    Evergreen
    13 October, 2010 at 10:24 am

    josnebunia – nu e o depresia propriu-zisă cum aveam cândva, ci mai mult o stare ciudată… rebela de mine! :* merci

  • Reply
    josnebunia
    13 October, 2010 at 10:19 am

    Pe mine depresia post-despartire m-a tinut doar 2 luni, dar razvratirea…ooo da! cam 1 an de betii si fuste indecent de scurte :P Good luck with that si abia astept postarile :)

  • Reply
    Evergreen
    13 October, 2010 at 9:39 am

    Ambasadoare – am dus-o de nas vreme bună cu chestia cu mâncat stricat sau durere de stomac. e și maică-mea șmecheră acum și se prinde

  • Reply
    ambasadoarea
    13 October, 2010 at 9:37 am

    :)) Eu, dupa un episod din asta care m-a facut sa stau departe de tequila de-atunci, ma trezesc dimineata sa ma duc la munca: ma durea capu’ ca naiba, mi-era greata, tot pachetul. Si maica-mea nelinistita: ai mancat ceva nasol aseara in oras de ti-e rau, nu?
    Daaa, normal, asta era :D

  • Reply
    Evergreen
    13 October, 2010 at 9:37 am

    aseară eram dubioasă și nu știam să mă comport… jena de 25 de ani, dar acum îmi dau seama că istoria se repetă :))

  • Reply
    amy
    13 October, 2010 at 9:20 am

    ha ha ! love it! you go girl!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.