Printre multe altele

Nu-mi văd capul de câte lucruri am de făcut. Mi-e somn. Tare somn. Dor de somn.

Dimineața am senzația că am fost bătută peste noapte. După ce că orele-s scurte, mai am și coșmaruri. Din alea semiconștiente când nu pot să strig. Apoi juma de oră stau în beznă încercând să-mi revin din strânsoarile nopții. Corpul se încăpățânează să intre într-un ritm anume și eu trag de el și el e obosit și suferă.

Partea bună din toate astea (că abia am timp să-mi savurez cana de cafea) este că mintea e ocupată mereu (nu-mi zboară gândurile aiurea) și creierul e în continuă mișcare (deci plin de idei). Adică, cu alte cuvinte, nu-mi mai consum energia gândidu-mă la iubiri sau la oameni care poate au însemnat ceva și nici nu mai proiectez imagini dintr-un viitor probabil inexistent.

Și asta e puțin din ce urmează. Cu toate că abia-mi târăsc ființa, sunt entuziasmată nevoie mare. Încep să se lege ițele, încep să prind contur, încep să plămădesc.

Am văzut Aurora la Cinema Studio. Văzusem o oră jumate din film și a zis să-l văd pe tot, deși mi-era cam târșă. Of, Doamne! M-am îndrăgostit! Puiu cu figura lui de criminal angoasat m-a țintuit în scaun cele 3 ore. Și aș mai fi stat. Nu știu de ce, a avut efect hipnotic asupra mea. Eu zic să mergeți să-l vedeți! Cristi Puiu e transfigurat, joacă excepțional. Filmul e un puzzle emoțional.

HugsLovePeace
>.<