Alb imaculat.
Sunt diafană și mă așez în brațele tale.
Acolo-mi găsesc pacea.
Ne căutăm din alte vieți.
Și ne tot rătăcim unul de altul,
Nu mă respinge, eu vin spre tine.
Sunt într-o amorțeală de vară. Și oamenii din jur sunt la fel de amorțiți. Calc parcă plutesc. M-am oprit din căutări. Dintotdeauna am avut o intuiție bună, dar dintotdeauna mi-a lipsit încrederea în mine. Sunt un om din ce în ce mai conștient și din ce în ce mai liber. Acum nu știu ce să fac cu toate astea, dar cu timpul o să aflu.
Sunt o idealistă. Cred în suflete pereche și cred în dragostea care te ridică pe culmile creației. Cred în iubirea necondiționată, profundă, viscerală. Care nu te macină, ci care te naște. Cred într-o lume aproape de rai, aproape de Univers. O lume a iubirii, o lume care se întoarce la inocența copilăriei.
Sunt un copil rătăcit. Și am la dispoziție zeci de drumuri luminate. Și stau în cercul meu întrebându-mă pe care să-l aleg. Care-i cel mai bun? Aflu că toate-s bune, că nimic nu e greșit. Că toate mă duc mai aproape de cine sunt eu, de mine însămi.
Alb Imaculat
De mică mi-am pus întrebări. Cine sunt, de ce m-a născut mama, de ce tocmai pe mine, de ce în România, de ce mor oamenii, unde se duc, cine e Dumnezeu și unde stă el, ce e cu ploaia, cu mintea, cu iubirea? N-am înțeles niciodată de ce viața e considerată un așa mare dar dacă vine la pachet cu moartea? Și mă înspăimânta gândul că murim. N-am înțeles de ce viața e considerată splendidă, dacă vine la pachet cu un miliard de probleme și boli și neajunsuri și lacrimi? N-am înțeles sensul trăitului, pur și simplu. Dar nici cu moartea nu eram prietenă. Și-am tot căutat.
Uneori m-am lăsat purtată de valul ăsta, alteori m-am împotrivit. Am trecut prin toate etapele ca să ajung aici, chiar și prin aia în care am respins orice formă de credință, orice formă de iubire, orice emoție. Am pus zid. Am luat mintea ca stăpân suprem. Atunci am crezut că am înțeles tot. Nu înțelesesem mare lucru. Dar toate drumurile m-au adus aici. N-am greșit niciodată cu nimic. Și n-am niciun regret.
Alb imaculat.
Să plouă peste noi
Dimineața te îmbrățișez în tăcere
Mă strecor până la tine
Pentru că la tine mi-e liniște
[vimeo]https://vimeo.com/69531829[/vimeo]
LovePeaceHugs
>.<
1 Comment
Zain
29 August, 2012 at 5:17 pmeu imi spuneam peaerra din punctul de vedere ca tu ai fi cel care astepti. nu din punctul de vedere ca eu astept :Dma rog. asa sunt eu, mai carcotas.. dar nu vad rostul sa dai ceasul inainte sau inapoi. Vrei sa fie toti punctuali ca tine.. pune o noua regula in aplicare (nu am folosit-o inca, dar cred ca o voi face). Ai intalnire cu cineva la 3 fix. Nu a venit pana la 3:10. Ai plecat ! Nu conteaza pentru ce trebuia sa va intalniti. Daca tu aveai nevoie de el, daca el de tine.. sau orice altceva. Traieste dupa reguli stricte.. si poate vei convinge si pe altii sa o faca.. sau modeleaza-te dupa fiecare in functie de cat de aproape-ti e de inima si lasa-i sa intarzie si 30 de minute daca CONTEAZA !Eu unul sunt cel care astept de obicei.. dar pana acum nu am plecat.. ptr ca-mi pasa. Totusi am de gand sa fac o schimbare in comportament. De ce? cu cat astepti mai mult.. dupa cineva.. cu atat ajungi la pasul 11 din lista ta.. si rezultatul e intotdeauna acelasi :(