Ciornă neterminată pentru inimi în căutare…
Port asupra mea poeziile tuturor
Și fiecare și-a lăsat amprenta în timpanul meu
Pe pielea mea
Pe retina mea
În memoria mea
Nu există sertarul magic în care să le înghesui pe toate.
Ele au devenit parte din mine. Și cu ele m-am poticnit uneori.
Sau am mers mai departe.
De după metastaza emoțională
Îmi plac oamenii pentru puterea de recuperare.
Pentru spiritul de supraviețuire.
Pentru instinctele de fiare înfometate.
Aș vrea să-i sărut. Pe gură. Cu foc! Cu dor. Cu mândrie.
Tu ce vrei? Nu știu.
El ce vrea? Nu știe.
Noi ce vrem? Nu știm.
Voi ce vreți? Nu știți.
Ei ce vor? Nu știu.
Îmi doresc să… nu știu. Nu-mi doresc nimic. Pentru o vreme, mă curăț de vise și speranțe. Cu înălbitor le transform în urme transparente. Ce dispar când se usucă asfaltul. Trec ploile.
Port asupra mea poeziile tuturor. Și ei poartă asupra lor poeziile mele.
hugslovepeace
>.<
No Comments