Regarde moi bien en face

Culeg un buchet de spini să fac o coroniță, de fapt mai multe.
Mă înțep în toate degetele, dar cu îndârjirea-mi caracteristică nu mă opresc decât atunci când sunt sigură că-s suficienți.

O să premiez niște suflete și n-aș vrea să rămân fără… nu-i frumos.
Ele primesc (toate) primul premiu pentru că merită! Merită să-mi înțep toate buricele degetelor. Merită să le fie recunoscute… mhm… meritele. Și mie-mi place să fiu dreaptă, deci le ofer din toată inima.

Oamenii sunt proști. Că așa e ea viața. Și oamenii, pentru că sunt proști de crapă norii de ciudă, aleg lângă ei oameni… mhm… proști rău de tot. Și fiecare se fălește care-i mai prost. Ne-am dat dracu’.

Revenind…

Am strâns câteva coronițe de spini și le-am așezat pe o masă. Am scris de mână și panglici colorate. Un fel de miss. Am luat și coifuri și confetti și trompetuțe. O să fie o petrecere de o să pocnească stelele de invidie. O să-i chem pe scenă, o să-i îmbrățișez cu drag și o să le mulțumesc. O să-i îmbrățișez până le simt inima plesnindu-le în pieptul meu.
… pentru că într-adevăr, fără ei, nu aș fi ajuns aici și nu aș fi ceea ce sunt…

Invit în scenă, după cum urmează, aleator aleși:
Persoana cu dezamăgirea, aia cu prietenia, aia cu iubirea, aia cu minciuna, aia cu egoismul, aia cu trădarea, aia cu lecțiile de viață. Mhm. Suficiente pentru moment.

Pfff, mi-au mai rămas coronițe. Nu-i bai. Vine sezonul viitor al premiilor. O să trasmit live, desigur.

Felicitări participanților. Ei rămân adânc înfipți în tabloul minții mele. Că-n inimă s-au șters demult.

HugsLovePeace
>.<