În şcoala primară nu-ţi spune nimeni cum e cînd o sa fii mare. Nu există un abecedar al maturităţii cu un limbaj universal, fiecare înţelege cum vrea bastonaşele şi liniuţele maturităţii, fiecare adoptă propriul limbaj despre viaţă. Tu rămîi cu impresiile tale că maturitatea şi distracţia de la 23 de ani nu se compară cu cea de la 9. Şi ăsta e un adevăr.
Nu te învaţă nimeni cum să faci o operaţie pe cord deschis şi nici cum să reacţionezi în faţa anumitor situaţii. Or fi ei zece paşi către succes, iubire perfectă, viaţă în armonie, dar e pură teorie… nu suntem educaţi să aplicăm nimic… singurul ghid suntem noi înşine şi de obicei ne înşelăm.
Eu mă înşel des. Îmi încurc sentimentele. Sunt ca la un joc de poker unde dau bluff de fiecare dată, poate-poate nu se prinde nimeni că nu am nimic în mînă. Pun zîmbet de autostăpînire şi iau în rîs jocul… viaţa. Poate îmi reuşesc calculele aşa.
Încep să am propriile mele teorii despre viaţă, ceea ce într-un fel e bine. Acestea se schimbă des în funcţie de stări, asta pentru că nu-s tocmai matură încît să le susţin ţi în somn. De obicei le uit după ce le expun pentru că uit să le aplic, dar le am. Am şi principii. Adică îmi place să cred că sunt om cu valori nobile, dar nu mă pune să le înşir. Pure ficţiuni.
Nu-mi place ideea de trăieşte clipa ca şi cum ar fi ultima. După cum am zis. Nu avem în sînge libertatea trăirilor. Sunt cîţiva Alexis Zorba printre noi care se pierd şi ei în mediocritatea secolului în care trăiesc. Revenind. Adică să-mi trăiesc fiecare zi ca şi cum ar fi ultima… cu neîncrederea că mîine îmi mîncaţi coliva. Hai domne! Nu se aplică. Iar dacă mai văd puştii cu statusuri carpe diem! sau alte bălării chiar că vărs.
În principiu trăieşti după cum te taie capul şi după cum mai vezi pe la alţii. Nu-i nicio teorie în cum să trăieşti. Dacă ar fi am trăi toţi în zen, armonie spirituală, prosperitate, prietenie şi pace tuturor… fără ierarhizări şi alte bălării. Aşa, însă, nu ar mai avea cine să adune gunoiul de pe stradă…
10 Comments
totulsaunimic
7 September, 2008 at 10:50 amMa bucur ca s-a mai trezit inca cineva , dupa ce-a trecut prin destula suferinta ,care doare dar te educa si te trezeste in final , dar numai pentru cine doreste sa traiasca si sa inteleaga altfel si nu mai vrea sa sufere.
Putem sa traim fiecare , clipa de sublim , acolo unde ne aflam fiecare, nu e nevoie sa fii CINEVA.
Oricum , numai clipa si prezentul conteaza , dar noi oamenii nici nu realizam ca traim in trecut sau in viitor , prin planuri , vise , asteptari de la viata , de la oameni , prieteni … si neglijam prezentul.
AM TRAIT SI AM TRECUT SI EU CA FIECARE , PRESUPUN , PRIN ACELE CLIPE DE SUFERINTA, INCERTITUDINE , NESIGURANTA si vestea buna ca se poate ajunge "pe taramul celalalt , in ZEN" , este mai intai un ZEN propriu , interior , in fiecare care , de fapt creeaza acel ZEN exterior , pe care se poate observa de fiecare…
allesya
3 September, 2008 at 8:38 amAdevarat.Mai tot timpul , suntem loviti de neprevazut si in acel moment toate teoriile despre viata perfecta, toate conceptiile si filozofiile abordate sunt inlocuite de intuitie si instinct.Avem nevoie de un stalp de sustinere,de credinte in anumite concepte,dar nu functioneaza cu certitudine.E o chestiune ce tine de hazard…daca exista.
Numai bine :D
jamescrissilv
30 August, 2008 at 11:15 amin toate avem nevoie de practica…
o zi minunata iti doresc
SkyRain
29 August, 2008 at 12:49 pmSingurul perfect pe lumea asta, este Nimicul.
Hei, eu sunt cel ce duce gunoiul.
bored
29 August, 2008 at 3:53 ambine spus dar cliseu in acelasi timp… viata la 9 ani nu e ca cea la 23 dar stai sa vezi peste inca 5, 10 sau chiar 15 ani.
felicitari pt optimism totusi si… las’ ca vezi tu :P
starsgates
28 August, 2008 at 10:32 amImportant e să te împaci cu tine.:)
steauadediamant
28 August, 2008 at 4:57 amIn spatele aparentelor,traieste clipa.
lollitta
28 August, 2008 at 3:30 amnu te invata nimeni sa traiesti. inveti singur, toata viata. iar cand sa pui si tu in aplicatie, se cam termina timpul :)
greenfield
28 August, 2008 at 3:26 amVad ca azi esti tare inteleapta, iar ieri ai fost temerara. Citesti carti pe care le-am adorat si eu, despre Boris Vian am pomenit de multe ori, caci Spuma zilelor este una din cartile care m-au urmarit toata viata.
Iti doresc sa se intample tot ce ai in program:)
ioanbistriteanul
28 August, 2008 at 3:24 amNu e o regulă. Fiecare are propria regulă de a trăi. Dar supus regulilor generale.