De când mă ştiu n-am stat locului. De pe la 11 ani am lăsat căţăratul în copaci pe ceva mai la modă pe vremea aia. Am început cu Karate şi mă pregăteam să dau examentul de centura galbenă când l-am bătut pe un băiat (ne punea antrenorul să ne “batem” câte doi) fără să-mi propun asta şi odată cu nasul spart au venit umilirea la sală şi, desigur, ameninţările lui. Aşa că după două luni de antrenament nu m-am mai dus că a zis băiatul ăla că dă cu mine de asfalt. Îl bătusem o dată la noroc, dar na…
Am făcut apoi volei, doi ani. N-am excelat. De fapt, la capitolul sport n-am excelat niciodată, cu tot cu spiritul meu competitiv. Eram mereu pe locul doi şi mă scotea din minţi asta. La volei îmi plăcea tare de tot, atât de tare că mi-am tăiat părul şi era să mă părăsească iubitul meu din clasa a şaptea. Mi-am schimbat ţinuta, toţi banii strânşi îi dădeam pe echipamente, mă duceam de la şase dimineaţa la antrenament şi iubeam-uram fiecare secundă. Am renunţat din cauza antrenorului care se dădea grav la eleve, nu la mine că eu nu existam acolo, şi pentru că plecaseră doi antrenori cu care mă înţelegeam foarte bine şi care vedeau în mine un potenţial talent sau mai bine zis, ambiţia.
Am făcut apoi un an de judo. Mi-a plăcut când au venit la o prezentare şi au dat cu mine de saltele. Cu claustrofobia mea n-a mers prea bine. Am fost la câteva meciuri, dar nu s-a legat mai nimic, la unul mi-am luat o bătaie cruntă de la o gagică cu două capete mai înaltă ca mine şi cu ceva kg în plus. Tot atunci şi-a rupt un coleg mâna, de îi ieşise osul… mai luptă-te tu dacă poţi… Antrenori dubioşi, sală mică şi friguroasă (alergam cu 3 perechi de şosete), colegi cam ciudăţei… mă rog, a fost un an intens ăla, din câte-mi amintesc. Am renunţat că dădeam capacitatea, parcă şi pentru că deja se destrămaseră găştile, ah, şi văzusem o judocană şi nu am vrut să mă dezvolt fizic aşa.
Pe lângă asta eram client al Palatului Copiilor. Când la filatelie, când la meditaţii la română şi geografie, când la cor, cursuri de chitară, cursuri de aero modele (nu ştiu cum am ajuns acolo), engleză, dansuri… Mă duceam singură, îmi plăcea networking-ul de mică.
Am făcut şi vreo două luni de atletism. Tot prin generală. Nu se ocupa nimeni de noi, plăteam 50.000 (bani vechi), ai mei se descurcau nasol cu banii şi am mai dărâmat şi toate gardurile. Nu m-am mai dus. Şi oricum mă uitam la ceilalţi care se antrenau sau îmi ocupam vremea cu alte sporturi şi cu cel pentru care plăteau.
În liceu am făcut dansuri şi basket. Da, râdeţi, am făcut şi basket. Am fost şi la meciuri… mă rog, să nu mă plictisesc probabil…
Nu m-am ţinut de sport, nu ştiu de ce. N-a fost să fie, nu regret nimic. Poate că n-am făcut înot, mi-ar fi plăcut să ştiu măcar la nivel basic, dar na… la 28 de ani fac sporturi de om normal bicicletă, role, puţin cu placa, jogging. Dacă mi se oferă şansa, oricând ies să mă zbânţui, de la tenis de masă (habar n-am) la volei pe plajă.
Sportul m-a educat. Sincer. Mi-a dezvoltat o rezistenţă aparte, spiritul de echipă, spiritul competitiv, m-a ajutat să fiu responsabilă de mică şi să îmi asum alegerile mele. Indiferent că era sport de echipă sau individual, m-a ajutat să înţeleg cine sunt, ce valoare am şi respectul, faţă de mine, coechipieri sau competiţie, faţă de corpul meu şi valorile mele.
Sportul m-a ajutat să fiu fit ani buni după ce am încetat să-l practic.
Nu mai fac sport, deşi este cea mai bună metodă care mă deconectează complet de lumea reală. Nu mai am timp. Am mai avut tentative la sală unde urcam pe bandă şi intram în transă vreo oră A durat câteva luni. Aş face înot, mă relaxează enorm. Nu sunt eu mare înotătoare, dar oricum. Apreciez orice gest de mişcare şi merg mult de tot pe jos. Măcar atât.
Mi-am propus ca în 2014 să îmi reînnoiesc abonamentul la sală. Şi să mă ţin de asta, fără să-mi găsesc scuze. Pe lângă abonament am decis să investesc şi în haine, că eu mă duc ca o junkistă. Mă rog, eu cam ca o junkistă m-am îmbrăcat în ultima vreme că nu prea am mai pus preţ pe haine… Aşa că propunerea celor de la bayo.ro de a participa la concursul lor a venit numai bine!
Puteţi să participaţi şi voi. Aici e pagina de FB, aici găsiţi informaţii despre concurs.
Cu bine,
evergreen
2 Comments
Dan
18 December, 2013 at 8:46 pmEu am facut volei si tenis de camp. La tenis, totul era sa rezisti psihologic. Era ff greu. Dar fun.
Evergreen
19 December, 2013 at 8:44 amMisto. Toate-s de rezistenta psihica, zic eu…