Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

amintiri dintr-o copilărie nebună

Acum 17 ani nici nu mă gîndeam…

topcatAşa în general nu prea gîndeam că nu-mi păsa prea mult şi eram mai mult go with a flow. Aşa de go că în prima zi de şcoală m-a pierdut maică-mea în curte. Îmi căutam de zor clasa.

Cîţiva ani mai tîrziu plîngeam cînd mă uitam la Top Cat. Motanul galben care locuia în tomberon şi mînca oase de peşte era idealul meu în viaţă. Şi nu numai că era relaxat total, dar avea şi o pălărie mov mortală. (cred că am mai vorbit de el).

La 12 ani aveam multe probleme şi-mi doream metamorfozarea într-o pisică fără griji. Mno, fiecare cu copilăria şi cu amintirile lui. Îmi amintesc că în fiecare săptămînă scriam cîte o scrisoare de adio, prim pas în decizia mea de a părăsi căminul familial şi a mă îndrepta spre o lume nouă şi mai frumoasă. Nu am avut curaj să plec nici 5 metri de lîngă fusta mamei, dar mă motivau şi iluzionau filmele cu orfanii reuşiţi. Motivul principal era gelozia pe soră-mea (sărmana).

imageoutCu trecerea timpului o idilă amoroasă cu un don juan cu frac a fost identitatea mea preferată. Asta şi discuţiile cu Loredana, prietena mea imaginară. Am fost pe rînd şi Sandy Bell şi Sailor Moon şi Candy Candy şi chiar Mila din echipa de volei a Japoniei. Dar cu Sailor Moon m-am identificat cel mai mult atunci cînd i-am îmbrăcat costumul (confecţionat de mînuţele mele), am mai convins patru muieri să facă echipă (Marte, Mercur, Jupiter şi Venus) şi vreo cîţiva băieţi şi ne-am jucat de-a desenele. Am fost foarte dezgustată cînd a apărut Sailor Moon varianta porno.

Eu sunt adevărata Sailor Moon!!! Habar n-aveţi!

De ce 17 ani? Aseară am avut reuniune cu colegii din generală. Am fost cîţiva. Deşi nu am vrut să merg pentru că mă gîndeam că nu o să avem nici o treabă (nu avem, oricum) am stat la terasă pînă la ora 2:oo dimineaţa. Ce-am mai rîs!!! Numai tîmpenii ne-am amintit. Şi apoi remarca finală, “băh, ce-am crescut!!! voi sunteţi conştienţi că ne ştim de şaptişpe ani?” Am devenit nostalgică, am golit carlsbergul şi am plecat home. Şi da, avem drumuri totaaal diferite, dar ne leagă 8 ani de peripeţii. Eram nişte mucoşi!

Abia m-am trezit cu ochii cîrpiţi de somn şi m-am dus la ultimul curs. (aplauze!)

Eheee, fata mamii a terminat cursurile şi a mai acumulat cunoştinţe. Nu numai din filme chiar şi oameni reali. Şi am senzaţia că-mi intră în viaţă unii oameni aşa ca o pocnitură de degete şi oamenii ăia vor avea un mare rol în viaţa mea. Chiar şi pentru un moment împărţit cu ei. Şi cum era evident că o să mi se întîmple sunt pur şi simplu fascinată de o tipă.  M. este o femeie pe care am remarcat-o încă de la primul curs. O voce guturală, plăpîndă aproape stinsă, o fire mărunţică, haine negre, o privire ageră şi cunoştinţe şi inteligenţă cît un munte. Determinarea ei m-a pălmuit într-o zi şi am decis să mă decid odată cum şi pe ce drum apuc.

(Şi dacă vreţi să daţi o mînă de ajutor, aici vedeţi bibliografia de care am nevoie. Pe unele le-am luat/xeroxat, dar pe altele nu le găsesc neam. So, dacă vedeţi pe undeva daţi de veste.)

Gata că plec la Bluzz.

Şi pe 3 iulie plecăm la mare. S-a votat!

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    noapteaiguanei
    14 June, 2009 at 6:08 am

    “Şi cum era evident că o să mi se întîmple sunt pur şi simplu fascinată de o tipă. M. este o femeie pe care am remarcat-o încă de la primul curs. O voce guturală, plăpîndă aproape stinsă, o fire mărunţică, haine negre, o privire ageră şi cunoştinţe şi inteligenţă cît un munte. Determinarea ei m-a pălmuit într-o zi şi am decis să mă decid odată cum şi pe ce drum apuc.” –

    Nici o intalnire din viata noastra nu este intamplatoare – gandeste-te la asta. Cand vei avea timp, citeste “Profetiile de la Celestine” – am scris un articol pe tema asta… sigur iti va placea!

    Mai e putin pana pe 3 iulie! Incepi sa faci AMR-ul? :D

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.