Romanii care vor sa reuseasca “afara” trebuie intai sa inteleaga ca au plecat din Romania

“Mi s-a parut amuzanta experienta ta in UK si ma gandeam cat de asemanatoare este cu experienta traita de mine acum cativa ani in Dublin, unde inca traiesc.

Pe scurt, am terminat facultatea de istorie in Romania acum vreo 8 ani in urma, am si predat un an in invatamant (cat sa realizez ca mediul respectiv nu-i ptr mine), apoi mi-am gasit un serviciu mai sofisticat (!) in office environment, tot in Ro unde am si ramas ptr 2ani, apoi (fiindca serviciul nu oferea variante de promovare iar relatia in care eram era in criza) am decis sa vad cum se traieste si afara… asta eram acum 5 ani!

Pana la urma sunt o persoana tanara, eram fluenta in engleza si franceza, aveam conexiunea cu Dublin deja, (sora mea locuieste aici de 10 ani), stiam insa ca irlandezii, la fel ca si englezii urasc romanii, pe care-i confunda cu tiganii. Ptr ca aceasta confuzie sa fie si mai mare am aflat aici de o populatie alba, care traieste ca si tiganii, si se imbraca ca si noi, romanii, care nu se integreaza in societate ci numai fura, se tin de betii, locuiesc in caravane, copiii lor nu merg la scoala etc, pe care-i numesc travellers.

Eh, acum daca pare relativ simplu sa explici cuiva ca nu esti “tiganca” simplu fiindca tiganii sunt o alta rasa (indieni) cu alta culoare a pielii, cum sa explici cuiva ca nu esti “traveller”, adica nu vii din tara in care toti locuitorii sunt asa de saraci ca locuiesc in caravane, fura, nu au conditii de mers la toaleta, cand toata presa este plina de povesti de groaza despre romani?!

Cu toata sinceritatea, conditiile de viata din Dublin sunt mult sub standardele in care locuiesc majoritatea in Romania, cu diferenta ca toata saracia asta nu este asa de mediatizata; populatia este needucata, nu se vorbeste in presa internationala de problemele cu drogurile care exista aici, cu bautura, crimele intre ganguri, de femeile care ies in puburi la agatat in fiecare noapte, de fetele care de la 18 ani care au cate 3-4 copii-toti sustinuti de ajutorul de la stat, de ilegalitatea inca a avortului, de puterea religiei care detine majoritatea bunurilor imobile de aici, care au influentat istoria irlandeza mai mult decat comunismul nostru in Ro si care sunt inca la putere etc. Astea-s cateva repere cat sa asez Irlanda pe harta si ca sa realizezi socul avut cand am ajuns aici acum 5 ani, simplu fiindca orice as fi citit sau aflat chiar de la sora mea, nu m-au pregatit pentru ceea ce am gasit.

In primele saptamani dupa ce am ajuns in Dublin am inceput sa lucrez intr-un b&b- bucatarie, servit mic dejun (oare de ce majoritatea considera ca fiind femeie/fata trebuie automat sa fii buna la gatit, curatat, servit la mese?!) insa mediul din bucatarie era destul de nostim ptr mine: majoritatea imigranti ilegal (Nepal, India, Nigeria) intrebandu-ma detalii despre ce am lucrat in Ro, despre ce relatii am avut ca sa abtin jobul respectiv, daca am dreptul de a lucra in Ie etc. E nostim acum, cand ma gandesc cat de naiva si deschisa eram, concluzia este: cu cat lucrezi mai jos in lantul trofic (aka bucatarie si similar) sunt sanse mari sa intri in “mizerii personale” (barfe, invidii etc) din care nu se prea iese usor. La mai putin de-un an, am gasit altceva de lucru la o receptie mai de Doamne ajuta, mi-am adunat niste bani cat sa ma recalific si sa merg mai departe.

Experienta celui de-al doilea degree, la zi, full-time, a fost destul de placuta-majoritatea colegilor erau asiatici provenind din familii bogate, vreo 40% irlandezi destul de saracuti (intelectual, nu avsesera posibilitati sa intre la locurile subventionate la Trinty, ucd etc, altfel purtau numai tenesi si izmene in orice sezon), iar alti 10% nemti, francezi si ocazional americani. O experienta placuta overall, cu mentiunea ca nu mi-am recastigat increderea in cultura irlandeza si nu consider ca sistemul lor de invatamant este nici macar comparabil cu cel din Ro (ma rog, ala de acum 8ani, zi, f/t).

Altfel, experiente de grup placute, irlandezii au aceasta cultura innascuta de a minti cat gandesc lucruri diferite despre persoana in fata lor-daca e vorba de cineva cu ceva bani, sau intelect care as le faca si partea lor de group assignment este foarte bine, nu au nici o problema (fatis!) cu originea lor. Doamne feresta insa, sa ai un job mai bun ca al lor (altfel, 400,000 din 3.5mil sunt pe ajutor social!), ca deodata incep sa “apara” niste accente in limba ta engleza, poate niste diferente culturale care nu se potrivesc cu organizatia si altele la fel de “fine”.

Concluzia este ca romanii care vor sa reuseasca “afara” trebuie intai sa inteleaga ca au plecat din Romania si daca vor sa traiasca afara. Daca au o problema cu asta, sa revina acasa si sa-si ia viata de la capat, in final traim o singura viata! Iar daca vor sa concureze cu nativii, in cazul meu cu irlandezii, sa inteleaga ca trebuie sa demonstreze cine sunt de fiecare data, in fiecare imprejurare: ca nu esti tigan ori traveller, ca esti o persoana competenta care a terminat cu first class honours, ca engleza ta este ok si poti crea relatii cu clientii mult mai bine decat poate un nativ cu junkie accent, ca aduci valoare mediului in care vrei sa lucrezi/traiesti. Iar daca cineva, de sus, are o problema cu asta, atunci poate ala nu e locul in care sa ramai prea mult!

Ma gandesc la multimile de romani, unii scoliti, cu traista-n bat, care bat la usile unor irlandezi, englezi, olandezi, italieni, spanioli etc numai din simplul motiv ca ei considera ca altudeva se traieste mai bine! Ma intreb daca ei ar mai pleca, sau cum ar arata Romania astazi, daca ei ar intelege ca toate realitatile din tarile spre care emigreaza nu exista in realitate..!?

Toate cele bune si scuze ca m-am insirat prea mult la vorba!
S”

 

Aștept cu drag scrisorile voastre.
You don’t know anything about Romania continua.