Confesiuni

”Să cunosc oameni noi”, aud tot mai des la cei din jurul meu

Din păcate nu există un loc care să aibă la intrare o plăcuță pe care să scrie – loc de cunoscut oameni noi-. Și din păcate am observat că cu cât crești mare, cu atât cunoști mai greu oamenii noi. Pentru că devii din ce în ce mai neîncrezător și mai izolat, pentru că se întețesc fricile și preferi să fii apărat după coperțile unei cărți decât în razele de acțiune ale unor necunoscuți.

Avem senzația că odată cu oamenii noi vin senzațiile noi și trecem peste cele vechi. Că figurile noi înlocuiesc gândurile vechi, că o să trăim cu ei sau alături de ei poveștile pe care nu am reușit să le trăim cu ceilalți. Acești oameni noi vin ca substitut sau surogat și ne iau ochii temporar. Ei reprezintă pentru noi un statement de libertate pe care vrem să ni-l asumăm.

Ceea ce este firesc și ceea ce devine ușor hilar este că acești oameni noi pe care-i căutăm până îi găsim vor trece cu rapiditate în categoria celor vechi, în funcție de decepțiile provocate.

Odată cu cei noi apar și situațiile noi și oportunitățile. De fapt despre asta e vorba. Există posibilități de a te îndrăgosti, de a iubi, de a avea pe cineva, de a scrie o nouă poveste. Cineva care te fascinează prin necunoscutul său, cineva care trebuie descoperit și care te poate face bine. Cineva care te ajută să-ți iei atenția de la tine și s-o îndrepți spre el. Nu cred că e neapărat rău, dar nici prea bine. Cred că e normal și normalul e format din aceste două senzații, cea de bine și cea de rău.

Ne folosim unii de alții pentru a umple golurile lăsate de ceilalți. Funcționăm ciudat. Ne punem scuturi și încercăm să fim puternici, dar în sufletul nostru vrem să nu mai primim ce ne-au dat ceilalți, vrem ca ăștia noi să fie cei potriviți.

Am cunoscut ființe noi care m-au fascinat, m-au prins în mrejele lor și m-au abandonat. Alții au rămas și-au devenit vechi. Alții au fugit la primul meu pas spre ei. Și tot așa. Viața este o suită de încercări de a ne apropia și a ne apăra de ceilalți. Un paradox.

Cu bine,

foto

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    monica
    20 August, 2013 at 2:24 pm

    Invitatia mea la cafea ramane valabila. In spiritul randurilor de mai sus…

    • Reply
      Evergreen
      20 August, 2013 at 2:27 pm

      Ioi, am uitat. Iertare… Saptamana urmatoare trage-ma de maneca, te rog tare, ca-s zapacita :) Te pup

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.