Am devenit mai tolerantă cu cei din jurul meu. Simt o schimbare în atitudine faţă de oamenii dragi mie. Le arăt mai clar că-mi pasă de ei şi asta-i bine că la capitolul ăsta stăteam prost. La a arăta.
Am revăzut pe facebook nişte poze cu nişte oameni de demult. Şi mi-au plăcut! M-au apucat nostalgii după o perioadă glorioasă – liceul. Apoi am revăzut nişte filmuleţe de la un chef dement. În perioada primei studenţii. Iar nostalgii şi hohote de rîs.
Am avut o adolescenţă-maturizare cum mulţi nu au avut. Şi-o preţuiesc şi acum.
Hm, asta nu înseamnă că nu le mai pot face azi, însă acum capătă al sens. Atunci nu era niciunul, doar momentul în sine.
1 Comment
virtualkid
29 March, 2010 at 5:04 pmiti multumesc pentru ca ti-ai adus picioarele (remarcabile!) si pe blogul nostru…. acum este mai interesant!
am prins curaj pentru ca spui ca esti mai toleranta!
te mai asteptam!
tata si copilu’