să fie de lungă durată

Am devenit mai tolerantă cu cei din jurul meu. Simt o schimbare în atitudine faţă de oamenii dragi mie. Le arăt mai clar că-mi pasă de ei şi asta-i bine că la capitolul ăsta stăteam prost. La a arăta.

Am revăzut pe facebook nişte poze cu nişte oameni de demult. Şi mi-au plăcut! M-au apucat nostalgii după o perioadă glorioasă – liceul. Apoi am revăzut nişte filmuleţe de la un chef dement. În perioada primei studenţii. Iar nostalgii şi hohote de rîs.

Am avut o adolescenţă-maturizare cum mulţi nu au avut. Şi-o preţuiesc şi acum.

Hm, asta nu înseamnă că nu le mai pot face azi, însă acum capătă al sens. Atunci nu era niciunul, doar momentul în sine.