Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Scoate-mă din transă!

Privesc în jurul meu și observ:
oameni singuri, în relații, triști, fericiți, goi, calzi, ciudați, amărâți, suferinzi, bolnavi, sănătoși, șomeri, îndrăgostiți, plictisiți
Foarte puțini dintre ei își acceptă condiția și se mândresc s-o poarte-n privire, oricare ar fi ea. Ceilalți sunt captivii propriei nemulțumiri.

Într-un cerc elastic, se izbesc de pereții lui și ajung la loc, uneori șifonați. Parcă-i văd dansând un frenetic pogo. Sunt prizonierii unei cămași a impotenței, deși au brațele libere. Se zvârcolesc în propria condiție.
Epuizați pun capul pe pernă. Trecutul întinde brațele și îi îmbrățișează complet. Îi sufocă. Îi orbește. Sunt neliniștiți. Aleargă. Caută. Vor să (se) schimbe, dar ei nu privesc mai departe de propriul cerc. Pedalează-n gol.

Aș vrea să-i țin în brațe și să-i liniștesc. Să le spun că și dacă ești amărât și gol și trist și suferind o să fie bine. E bine! E parte din tine. Din ceea ce ești. Dacă te-ai prins de treaba asta găsești și-o portiță de ieșire. Apoi respiri alt aer și ochii, ochii devin alții.

Azi mi-aș fi dorit să mă alint. Să mă răsfăț în brațele tale. Și tu să-mi spui că primăvara asta se simte pe buzele mele, în părul meu, pe pielea mea. Aș fi vrut să mă liniștești lăsându-mă să-mi odihnesc capul greu pe pieptul tău. Astăzi aș fi vrut să fie vorba despre mine și nu despre lume, cutremure, eșecuri, condiții, drumuri, dureri. Aș fi vrut să-mi săruți brațul stâng și să-mi promiți orice. Și eu m-aș fi prefăcut că te cred. Azi aș fi vrut să mă simt ocrotită. Să plâng cu nasul în gâtul tău. Și tu să mă lași să plâng și să-ți petreci brațul pe după umerii mei. Azi aș fi vrut să vii la mine. Tu. Să vii spre mine. Și să mă ții în brațe. Și eu să mă simt, măcar pentru câteva clipe, în siguranță.

HugsLovePeace
>.<

You Might Also Like

16 Comments

  • Reply
    Evergreen
    13 March, 2011 at 9:01 am

    Virtual – sa fie mandru cu un parinte ca tine

    Iri – pai de aia s-au inventat imbratisarile

  • Reply
    iri
    13 March, 2011 at 8:17 am

    mor cand ravnesc pur si simplu la o imbratisare care se lasa asteptata. dar si atunci cand vie, absolut toate grijile dispar. toate!

  • Reply
    VirtualKid
    12 March, 2011 at 10:55 am

    Asta incerc sa fac, sa-i pun in suflet convingerea ca si atunci cand nu am sa mai fiu, nu o sa fie singur. Poate ca o astfel de experienta ar putea sa te scoata din transa si sa te puna pe “trasa ideala”.

  • Reply
    Evergreen
    12 March, 2011 at 10:44 am

    Tatal meu n-a fost un erou, doar mi l-am imaginat a fi. Tare doare sa vezi ca e o minciuna. Nu-l dezamagi, tu esti singurul care poate sa ia sau sa dea aceasta imagine… bucura-te de fiul tau si fa-l sa se simta mandru ca exista.

  • Reply
    VirtualKid
    12 March, 2011 at 10:40 am

    Am atatea frustrari pe care le port cu mine incat mi-ar fi imposibil sa le povestesc, insa exista si ceva cu care am sa ma mandresc chiar daca as ajunge ultimul om: sunt tatal unui copil care imi umple inima de bucurie, chiar si atunci cand imi regurgitez propriul venin. El nu o sa stie niciodata. El stie ca tatal sau este un erou, asa cum nu mai exista altul, iar asta nu poate sa mi-o ia nimeni, deocamdata!

  • Reply
    Evergreen
    12 March, 2011 at 9:48 am

    Ella – da’ ce se pune!

  • Reply
    ella
    12 March, 2011 at 8:55 am

    O imbratisare de la distanta se pune? Chiar daca vine din partea unei fete?

  • Reply
    fibberliar
    11 March, 2011 at 10:27 pm

    au, au, au………mai taci si tu scriimd

  • Reply
    fibberliar
    11 March, 2011 at 8:14 pm

    da… dar cateodata dor rau.

  • Reply
    Evergreen
    11 March, 2011 at 8:12 pm

    … tacerile-s mai frumoase, nu?

  • Reply
    fibberliar
    11 March, 2011 at 8:11 pm

    imi place sa fiu surprins, dar chiar sa nu spui nimic … cry

  • Reply
    Evergreen
    11 March, 2011 at 8:05 pm

    Fibber – am sa te surprind… n-am sa spun nimic.

  • Reply
    fibberliar
    11 March, 2011 at 8:04 pm

    expresive noile fotografii

  • Reply
    fibberliar
    11 March, 2011 at 8:03 pm

    eu as traduce altfel teama. ce zici de: in bocanci merg doar pe munte, iar in pantofi de balet sigur nu mi-ar sta bine. o sa spui ca pot sa ma descalt ….

  • Reply
    Evergreen
    11 March, 2011 at 7:49 pm

    Fibber – teama, cel mai mare dusman al omului…

  • Reply
    fibberliar
    11 March, 2011 at 7:46 pm

    as veni, dar imi este teama
    sa nu iti patez dantela,
    sti, verdele din ochii mei
    curge.
    as veni, dar imi este teama
    sa nu iti sperii fluturii,
    sti, parul meu le-ar putea deranja
    polenul.
    as veni, dar imi este teama
    sa nu iti tulbur alintul,
    sti, degetele mele l-ar putea
    infiora.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.