Confesiuni

Scrie pe hârtie tot ce te doare

Băi, nu știu dacă ați observat, dar noi nu ne mai ascultăm. Ne auzim. Le spunem celorlalți că suntem acolo, că o să fie bine, ba îi ținem de mână, dar e totul la un nivel superficial.

Noi, de fapt, nu ne mai ascultăm între noi. Totul e așa de repede-înainte, bifăm ce trebuie, dar nu ne dăm timp. Să spunem ce ne apasă, de fapt. Să ascultăm ce îi apasă pe ai noștri, de fapt.

E doar zgomot

Între muie psd, încălzirea globală, frigiderul gol, serialele de pe netflix, muncă, muncă din nou, aoleo, am pierdut o mănușă, ce faci de revelion, brexit, uniunea europeană, rămas fără bani, unde mi-am pus portofelul – nu mai încape viața. Nu viața aia de alergi după troleu, pui o piesă pe spotify și dai scroll în feed-ul de instragram (că facebook s-a vărzit), viața aia în care-ți permiți să te lungești cu un om la al doilea pahar de vin. Și să te atingă în interior.

Ne auzim, dar nu ne mai ascultăm.

Suntem singuri și goi într-o lume plină care ne-a luat ochii. Suntem singuri de tot. Alienați cu nasurile-n viețile celorlalți. Pe care credem că-i cunoaștem că au postat un story unde au zis feeling amazing. Știi de câte ori am zis că sunt bine și eram rău? De un triliard de ori. Nici măcar nu știam că e așa, dar nu mă asculta nimeni să mă tragă de mânecă. Pentru că e doar zgomot.

Nu suntem bine.

 

(draft)

Povestea gândurilor mele triste…

Am închis cu zgomot ușa de fier. Am plecat mai mult plutind decât pășind. Sunt un om nașpa. Cu toții avem gânduri meschine. Sunt un om rău. Încearcă să nu te simți vinovată și să lași psihicul să lucreze. Sunt cel mai rău om. 

M-am chircit pe canapeaua incomodă și-am zăcut. Am zăcut cu privirea în tavan, cu lacrimi șiroind fără oprire, cu suspine de copil mic. Cum am ajuns aici, când am avut atâta grijă să fiu cum trebuie, să bifez, să fiu sprijin, să-mi pese? Cum am lăsat să se întâmple una ca asta și să ajung cel mai rău om de pe pământ?

Mă uit la mine și încerc să număr binele. Poate pe asta ar trebui să pun accent atunci când gândurile mele triste vin buluc. Nu pe toate lucrurile pe care aș fi putut să le fac mai bine, mai frumos, mai eficient. Poate ar trebui să număr oamenii buni.

 

Evergreen


You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Răzvi
    25 November, 2018 at 3:41 pm

    Wow, cata energie reusesti sa transmiți prin articolele tale. Iubesc modul tau in care scrii, foarte minimalist, la obiect, fără nimic pompos. Pot spune, ca esti muza mea :)). E al 2 lea articol care ma inspira de la tine. (Primul a fost let’s get high) Abia astept sa vad ce mai urmeaza sa postezi. Si.. ca o încheiere, vreau sa iti spun ca imi doresc sa fiu ca tine cand o sa “cresc mare”.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.