Scriem în fiecare zi povestea vieţii noastre – pe trupurile altora – pe sufletele altora

mă inviţi să facem sex?
te invit să rescriem istoria.

Suntem defecţi emoţional, poate de aia reuşim să ne iubim ca şi când.
Ca şi când ce?
Ca şi când n-a contat tot ce a fost, n-a contat uşa trântită, n-a contat că te-am părăsit ca o ticăloasă.

Aseară am îndeplinit fetişul unui prieten.
Nu cred că vreau să ştiu.

Să nu mă mai părăseşti niciodată aşa! Chiar dacă înţeleg intenţia pozitivă… să nu mă mai.

Vreau ca la finalul zilei să fiu un om bun. Ăsta să fie micul sens al marii mele vieţi.

Panica timpului pierdut pe trupurile altora.

Obsesii.

Muzica

Ce trist. Să ne placă să scriem despre noi pe alţii. Să ne facă să ne simţim bine semnele noastre pe sufletele altora. Ce trist să ne hrănim cu asta.

Azi am încercat să-mi amintesc toate te iubescurile pe care le-am zis vreodată… frânturi, bucăţi. Parcă mi le-am imaginat, parcă le-am văzut la cinema. Am uitat. Am uitat pentru că au fost cuvinte avortate, probabil. Au venit odată cu momentul şi s-au stins la primul răsărit. Le-am dat cu praf de stele să rămână-n vis. Rămâne totuşi conştiinţa că ce a fost frumos între noi nu se va stinge niciodată. Că te iubescul de atunci a fost cât am putut eu de real. 

Şi totuşi, pun preţ pe promisiunile altora, pe te iubescurile altora, pe semnele altora.
Sunt un borcan gol în care cineva a aruncat la un moment dat nişte fise…

nu mă părăsi, te rog.
încă.