Se ating himerele…

Habar n-am, pe bune… habar n-am ce vreau sa zic… cu toate ca am asa de multe… nu stiu de unde sa incep, cum sa termin, de ce sa termin. Oricum un lucru e cert, cand imi va suna ceasul si imi va canta cucuveaua la geam o sa ma duc inconstienta, pierduta undeva pe drum. O sa mor nebuna, nici macar nu o sa realizez gravitatea faptelor, o fi bine, o fi rau ?

Mi-a citit blog-ul si a ramas dezamagit de ceea ce scriu aici, a zis ca il doare… si il doare, stiu, ca se vede in ochi, in zambet, in miscarea degetelor.

M-am hotarat sa nu mai fac fotografii sau poze… dupa cum imi spunea si el: ” Fotografia este o mica revolta impotriva scurgerii timpului”… nu mai vreau poze… ciudat, nu mai am ce sa fac cu ele, nu ma mai pot bucura de ceea ce a fost, daca acum, aici, nimic nu se mai zbate…

Nu ma mai stresez sa le scot, sa le asez frumos in album in ordine cronologica, sa incerc din rasputeri sa-mi amintesc cum si cand a fost facuta poza ca apoi sa inchid albumul si sa ma treaca fiorii reci pe sira.

Amintirile mele o sa fie arse , odata cu mine .