Se mai întâmplă

Constat că unele persoane au senzația că m-au câștigat la loto sau la vreun concurs de tricouri umede și eu pot fi oricând, supusă, la cheremul lor. Ceea ce mă face să vreau să le arăt un mare deget mijlociu. Dar nu le arăt pentru că persoanele în cauză și-au atașat din născare niște ochelari de cal. Și-au astupat și urechile, de teamă să nu le intre curent la creieri. Și nici măcar nu au curajul să spuie de-a dreptul. Se fofilează semi diplomat, apasă anumite cuvinte, pe altele le repetă (de parcă aș fi idioată) și schimbă tonalitatea în funcție de mesaj.

Ar trebui să le-o retez. Scurt. La obiect. Pizdele mamilor voastre de inapți! Să le spun să-și vadă de drum și să mă lase cu ifosele de genul ăsta. Ar trebui să fac multe, dar tac. Nu pentru că nu am curaj să spun ce gândesc, ci pentru că știu din start că-mi răcesc gura inutil și că oricâte argumente aș aduce, oamenii de teapa ăstora rămân închistați în propriile păreri.

Mă întreb dacă problema e la mine? Poate-s eu prea fluturaș sau poate ar trebui să fiu asemeni majorității: o actritură egoistă care se îngrijește doar de sine. Poate faptul că încerc să-i protejez pe cei din jur, să le fac pe plac, să nu-i deranjez, să le cânt în strună (pentru că-n fond și-n esență nu-s drac împielițat, ci om bun) și să fiu atentă la nevoile și dorințele lor, mă transformă într-un preș. Scrie welcome pe fruntea mea, pesemne.

Lăsând la o parte mini seria de drame evergreenești, vreau să vă anunț că: datorită împlinirii a 32 de zile de nefumătoare, am primit un tortuleț. Bun tare!

Am impresia că anul ăsta o să fie un an de pomină! Că 26-ele (cine a văzut poza de pe facebook, e o glumă macabră a unui prieten) ăsta o să fie tare! Am eu un feeling.

HugsLovePeace
>.<