Confesiuni

şerbet de trandafiri şi vata multicoloră pe beţe jucăuşe

Am nimerit în Kaufland la raftul cu şerbet. ŞERBEEEET, mi-am zis. L-am ales pe cel care mi-a alinat copilăria cînd nu se găsea nici milka şi nici poiana, pe cel de trandafiri pe care-l hăpăiam cu poftă şi-l stingeam cu apă. Doamne, ce gust dement! Ăsta nu e aşa bun. Parcă e săpun de trandafiri. Nu, nu am mîncat săpun, dar asociez gustul cu mirosul şi-mi iese o nebunie. Se mai întîmplă. Să miroşi ceva care are gust ca altceva şi invers? Mie da.

Am mîncat 3 linguri şi m-a luat cu leşin. Doamne, unde încăpea tot cînd eram mică?

Acum că tot m-a izbit starea de euforie din nostalgie pentru copilăria pierdută mi-am adus aminte că la noi pe stradă, într-o zonă cu case şi puradei unde nu prea mă lăsa mama se deschisese un pseudomagazin cu vată pe băţ. Era ca şi cum cad bani din cer acum cînd am nevoie. Era un rai al copilului. Şi nu numai că aveam vată pe băţ la doi paşi, dar mai era şi colorată: roz şi bleu. Păi ce-mi mai trebuia? Tot restul de la piaţă mi-l şuteam pentru asta. Da, furam restul să-mi iau dulciuri, ce?

La un moment dat era şi o ofertă. La 10 beţe primeai o vată gratis. GRATIS!!!  Ce culoare vrei tu. Moaaaa. Strîngeam la beţe din alea pînă căpiam pentru o amărîtă de vată pe băţ. Acum pur şi simplu întind banii, iau vata şi-o arunc jumate la coş.

Şi am primit şi comentariul ăsta de m-a dat pe spate complet:

“Hey! Astazi am dat intamplator peste blogul tau. Nu stiu de ce astazi cand tocmai imi puneam si eu atatea “de ce-uri” despre viata si se auzeau “furtunile”. Dupa ce “te-am cunoscut” asa un pic parca s-a mai instalat o liniste in sufletul meu. Si nu e vorba despre linistea aia ca nu numai eu am “de ce-uri”(:vde ce traim , de ce murim, de ce facem asta si asta) si ca mai e altcineva la fel.E linistea ca cineva se zbate la fel ca tine sa-si gaseasca calea.Si te simti pe aceeasi lungime de unda.Amorteala ta si miserupismul sunt constructive.

Tu nu ai un inceput , dar esti o continuare. Finalul o sa ti-l gasesti, desi a cauta finalul inseamna sa-(ti) pierzi farmecul.

Scrii frumos despre tine si despre viata, te plimbi cu rolele, citesti si plangi la filme, esti entuziasmata de ceea ce faci la Regie , faci ceea ce-ti place.Asta e utilitatea ta. Pe mine citindu-te m-ai facut sa zambesc , sa-mi dea o lacrima, sa-ti scriu.

Pragmatic trebuie sa-ti gasesti un job , real life e cam crunta , dar cel putin pe blogul asta ai lumea ta , asa cum o vezi tu, n-ai uitat de visele tale , blogul asta o sa-ti stea marturie si o sa ai si purcoiul ala de bani, pentru ca din ce am vazut eu esti o curajoasa.

Nu stiu de ce dar am simtit sa ma dau cu parerea.

Cu drag,
Miha”

După ce am citit asta am decis să mă … în toate topurile blogurilor din univers. Da domne, eu sunt eu şi datorită oamenilor ca Miha sunt acilea. Şi dacă-s 3 de genul ăsta, nu-mi trebuie mai mult. Că io vă iubesc, bă! Am zis!

Foto: www.pink-mania.info

Mda, vot!

Over,

You Might Also Like

8 Comments

  • Reply
    alexxa
    18 June, 2010 at 1:08 pm

    sunt mai mult de 3! :D

  • Reply
    angela ribus
    16 June, 2010 at 8:18 pm

    Ma bag si eu la faza cu iubitul. Tare si cu foc.

    Da, serbetul de care spune Ionouka e cel mai bun, merita sa-l cauti si cand iei sa nu iei doar un borcan. Asa am facut eu cu dulceata de cirese amare, tot de acolo, si jinduiesc si acum la ea…

    Si mi-a mers la suflet ce ti-a scris Miha. Bune blogurile astea. Incredibil de bune pentru suflet.

  • Reply
    ionouka
    16 June, 2010 at 9:52 am

    Maicutele de la Manastirea Varatec din Neamt inca mai fac serbet de trandafiri d-ala bun… Cind mai merg acasa iti aduc, because i love you too!

  • Reply
    roxy
    16 June, 2010 at 8:03 am

    ooo.serbet:X

  • Reply
    xxlweblog
    15 June, 2010 at 9:21 pm

    Shi noi pi tini, bai! :)
    Ehehei, si trandafirii erau altfel odata!

  • Reply
    Adelina
    15 June, 2010 at 7:50 pm

    Da, frumoaso. :) Că pe la sf. lui iulie intră baby al meu în concediu şi plecăm la mare, la soare, vb. cântecului. :)))

  • Reply
    evergreenstory
    15 June, 2010 at 7:44 pm

    Cu măsură, da!

    oooooof, cea mai fidelă şi mişto cititoare a mea. te puuuup, îmbrăţişez şi iubesc de tot. săptămîna viitoare luni termin cu şcoala. :D apoi ne vedem la o limonadă…

  • Reply
    Adelina
    15 June, 2010 at 7:42 pm

    Şi eu te iubesc! ;) Şerbetul ăla nu e bun. Am mâncat şi eu de dor, acu’ vreo 2 ani, tot din Kaufland. Apoi m-am uitat la etichetă…
    Lasă că-ţi fac eu, dar nu din trandafiri că n-am de unde să fac rost de ei. :)))

    Prima dată am mâncat vată de zahăr în facultate, în Alba. În localităţile alea uitate de lume în care am stat, când eram mică, nu exista aşa ceva. Acum vata mi se pare prea dulce, dar şerbetul încă-mi place. Cu măsură aşa. :)))

    Frumos mesaj! Nu ştiu de ce am scris atât de mult.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.