shiny angels turned purple

M-am trezit în patul cu arcuri tari învelită în lenjeria mea mov într-o dimineață luminoasă în apartamentul vechi și scorojit din Moșilor cu Socrate mieunând a trândăveală și foame la picioarele mele cu mersul greoi de după o noapte de twister cu vin cu părul roșu proaspăt vopsit vâlvoi cu privirea semi agresivă cu Mircea Badea în reluare pe una din antene cu scurmiera aproape plină și rămășite verzi învelite-n ambalaje de ciocolată. Port tricoul tău gri ciupit în dreptul sternului lunguț cât să-mi acopere părțile intime și șosetele cu buline mov mă duc să pun de o cană mare de cafea dar nu înainte de a bea multă apă ca să-mi treacă arsurile vecinul de la trei dă iar găuri c-o bormașină gigantică după sunet spălătoria din fața blocului s-a deschis mai târziu niciun client manelist în dimineața asta ceea ce e bine sting televizorul sau drumul la muzică e aproape vară și teiul a înflorit bate soarele direct în balcon întind un cearșaf ud și-mi ud tricoul mi-e răcoare mi-e bine Socrate stă tolănit pe perna verde.Te sun să te întreb cum ești îmi respingi mă suni mai târziu când moțăi leneșă pe canapeaua tare am strâns rămășițele nopții nebune mi-e lene să clipesc să vorbesc mă uit la un film sud coreean probabil nu mi-e dor de tine se stinge relația dintre noi știu asta știi asta și totuși mi-e greu să ridic și-un deget sunt toropită de atâta căldură de noi de tine nu vreau nimic decât să stau la mare departe de tot eu cu nisipul și atât. S-au preschimbat toate și nu-mi pare rău că nu mi-e dor și nici ciudă de ce am avut sau n-am avut doar sunt suma alegerilor mele doar sunt eu în diverse momente ale vieții am fost un copil cuminte o femeie fidelă o prietenă bună și probabil încă mai sunt câte puțin din astea prin diverse cotloane dar nu-mi mai pun atâtea întrebări și-am renunțat să explic am ținut minte tot ce mi s-a zis sau aproape tot și le-am atașat pe umerii mei care au renunțat la aripi și zboruri imaginare și au decis să dea voie picioarelor să calce și tălpilor să simtă mai întâi și dacă tălpile vor atunci inima cere dacă nu mintea se bucură. Mi-a rămas tricoul tău gri și l-am purtat azi și mi-am amintit o zi oarecare dintr-o viață oarecare a unui om oarecare că știu că nu-s specială absolut deloc și mă bucură banalitatea emoțiilor sau lipsei emoțiilor mele de fapt mă bucură halba de nefiltrată și mărturisirea pornită cum că aș fi un om fericit dar nu fericirea din cărți sau poezii la care tânjeam fiind copil ci starea de plenitudine în raport cu mine însămi și închei că am pătat tricoul gri cu suc de vișine.

hugslovepeace
>.<