Liiceanu spune că pici în depresie cînd ţi-e gata sistemul de iluzii. Eu cred că, om dăştept, îţi poţi surescita iluzile cît să mai ai de trăit o bună bucată de viaţă fără a fi depresiv. Că, pînă la urma urmelor, nu-i păcat să te lamentezi cînd poţi bea o bere rece prin oraş?
Marquez visează să descopere o maşinărie care să-ţi şteargă amintirile rele. Cu asta m-aş preocupa şi eu în timpul liber dacă aş şti că am o şansă. Sau poate aparatul ăla din Eternal sunshine of the spotless mind, dar nu mă bizui pe curajul meu de a şterge. Pentru ca orişicît m-aş lamenta, din masochism, din plăcere sadică, din neştiinţă, cîteodată mă împlinesc depresiile… şi parcă atunci elementele creative îmi dau tîrcoale.
Ana mă invită să-i citesc poveşti. A zis că dacă mai apar nori mă aşteaptă cu bagajele la uşa ei. Şi pot sta cît vreau eu. Doar spăl vasele şi-s cuminte. Nimeni nu-şi doreşte să renunţ la condiţia mea de … fericită ca un fluture, deşi habar n-am dacă fluturii sunt fericiţi sau oamenii îşi fac iluzii pe tema asta… sunt doar liberi pentru o zi.
Mă indispun rapid. Că-s atîtea milioane de gînduri negative care zboară nevăzute… le prind în zbor, încerc să le repar, să le împart şi să le rearanjez în vieţile fiecăruia, că-mi pierd din timp şi din răbdare. Nu sunt eu cea care poate da răspunsuri, eu pot ajuta la descoperirea lor.
Văd. Aud. Simt. Înzecit. Însutit. Înmiit. Şi asta cînd îmi fuge pămîntul de sub picioare.
Se trece la o nouă etapă. O aştept puţin tempătoare. Oricum, îmi amintesc cînd mă strigai ochi de tigru şi-mi vine să zîmbesc, iar pentru asta aş putea să-ţi mulţumesc… sau nu!
iunie, 24
8 Comments
justblue
17 November, 2008 at 3:58 pmE tare greu cu depresiile…nu stiu daca am avut vreodata una in adevaratul sens, dar stiu ca am cazut de multe ori in butoiul cu melancolie si tristete…:))
evergreen
17 November, 2008 at 2:33 pmnuuu. sunt chiar bine si linistita. e o bucata de text din iunie… multumesc diasule
Dias71
17 November, 2008 at 2:30 pmCandva ii spuneam rusoaicei ca depresiile sunt exact invers decat banii ;
vin foarte usor si pleaca greu :))
Daca simti “mirosul” unei depresii , cred ca solutia cea mai buna ramane un film bun, o comedie buna. Ce zici ? Se face ?:)
te_place_mintea_mea
16 November, 2008 at 1:46 pmMai intră o variabilă în problema: mereu se gaseşte câte o melodie afuristă care îţi trezeşte în minte (vezi suflet) o fărâmă de depresie . Dacă am gândi numai cu mintea cred că depresia ar fi doar ceva ce am citi în cărţile de specialitate ale vrăjitorilor.
lollitta
16 November, 2008 at 12:56 pmmaaaaaaaaai fata, nu-i buna masinaria de sters amintirile rele, ca daca nu le mai stim tot acolo ajungem!
mie-mi place depresia, da nu mai reusesc sa mai cad in ea. imi iau cate un avant, din cand in cand, bat din aripi, strang picioarele si ma arunc. Dar depresia nu si nu. se gaseste cate un detaliu marunt sa ma traga afara.
eightmode
16 November, 2008 at 12:43 pmN-am cazut niciodata (in despresie). N-am motiv si in plus nu vreau sa ma julesc :)) Stai linistita.. mai ai de trait (macar inca vreo 80 de ani). Sa ne vedem la 100 de ani intr-o conferinta de bloggeri :) (lol).
justblue
16 November, 2008 at 7:25 amToti trecem prin sentimente si stari contradictorii, dar cred ca eu intrec pe toata lumea! :)
almanahe
16 November, 2008 at 12:43 amIo când cad ( în depresie), mă ridic şi merg în trei restaurante. Într-unul iau micul dejun şi cafeaua, în al doilea desertul, şi în al treilea un martini cu o ciocolată caldă.Dacă chelneriţa e un picuţ toantă îmi aduce în loc de ciocolata caldă un capucino che si mangia.Aaaa, şi fumez muuult. După asta mă simt în largul lui şi la strâmtul meu. ;)