Slalom: pastile pentru suflet

    Fentez boala, o prind la colt, o inchid in cufar, o arunc in Dambovita. Pana acolo alerg fara sa ma tem, alerg pana la epuizare. Ma asez pe pod si imi ascult respiratia grea, ma simt obosita, chipul mi-e palid. Atunci imi promit pentru a mia oara ca ma las de fumat.

O arunc, arunc cu ea si toate frustrarile si ideile de suicid, arunc raul din mine si il privesc ducandu-se. Nu se poate intoarce! Apa este prea puternica. Eu sunt mult prea inteligenta pentru asa ceva.

    Ma intreb… cum s-au descoperit medicamentele pentru depresie. Adica, merg la doctor si ii zic ca ma doare capul, imi recomanda paracetamol, dar cand merg si-i zic ca ma doare partea mea nepalpabila, ca ma dor ideile, ca ma dor noptile si caldura?

“Dle doctor ma doare sufletul. Ce-mi recomandati? Reteta e gratuita sau compensata?” Si uite ca-si fac efectul. Nu am crezut niciodata…

    Ma multumesc sa citesc blog-uri.

Ma bucur in intimitate de prezenta fiintelor umane din casa. Maine pleaca sora-mea si maica-mea. “Tipul din sufragerie” aka tata, prefer sa-i zic Andrei sau sa-i evit denumirea a plecat de luni. Imprevizibil. O sa stau cu stres. E aiurea sa stau singura. Imi place sa stau singura, dar nu aici. Aici am vazut prima oara un bau-bau in intuneric.

    Ma refugiez in carti si munca. As vrea sa fac slalom printre idei.

 As vrea sa stiu totul! As vrea sa nu ma mai simt inferioara. Uneori, credibilitatea imi este pusa la indoiala. Eu care manuiesc cuvintele…

    Am intrat in febra nuntii. Nu a mea! Suna ciudat… nunta mea. Nunta unei prietene.