Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

soare înşelător

Parcă ne jucăm de-a v-aţi ascunselea cu soarele nostru.  Cînd pe după nori, cînd pe după ferestre. Cine să ne mai prindă de mînă? Alergăm. Alergăm cu frenezie prin mulţime, prin oameni şi de la fiecare luăm cîte ceva. Ca hoţii şi vardiştii sau ca un Robin Hood contemporan.

Eu aş lua durerea. Nu, nu cea fizică. Aş lua durerea aia pe care nicio pastilă n-o poate vindeca, nici măcar xanax-ul…

Aş zgudui oraşul cu Einsamer Hirte a lui Gheorghe Zamfir şi aş proiecta imagini cu un cîmp cu maci şi tineri îndrăgostiţi care aleargă şi rîd. Aş proiecta oceane la apus şi mări la răsărit. Aş proiecta valsul păsărilor pe ceruri şi o mulţime de mame fericite cu copii în braţe. Aş proiecta iubirea în orice formă este ea pe pămînt. Aş proiecta cele mai frumoase momente din filme şi cele mai frumoase tablouri văzute vreodată…

Apoi aş pune oamenii să danseze între ei. Da! Străini pe stradă. Să valseze, să plutească într-o zi absolut normală. I-aş pune să rîdă. Întîi cu primii paşi:  alungiţi gura, o întredeschideţi, ne arătaţi dantura… apoi de la sine. Se poate!

Oamenii se nasc fericiţi. De ce mor trişti?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0Wv3Ya9nskA]

Apoi i-aş pune să-şi ceară iertare petru cele făcute şi nefăcute încă.

Am senzaţia că mai greu de a muri pe lumea asta e de a-ţi cere iertare. Eu îmi cer iertare cu capul plecat şi o fac uşor… pentru că viaţa mi-e prea infidelă ca s-o ratez cu încruntări, orgolii şi nervi. În schimb suntem buni sfătuitori…

Nu zic nimic. Doar că sper să ajungem cu toţii la nivelul ăla de conştiinţă la care sperăm unii dintre noi. Doar sper să realizăm lucrurile alea esenţiale care ne vor schimba conduita, atît cea morală cît şi cea în societate.

E sîmbătă. Puştiu e la muncă… Mi-e tare dor de el!

You Might Also Like

9 Comments

  • Reply
    gina
    13 July, 2009 at 12:10 pm

    subscriu la delma
    si ma bucur ca traieste ;D

  • Reply
    multzam
    13 July, 2009 at 8:58 am

    recunosc, imi fac mea culpa: cer cu greu iertare si dau usor si multe sfaturi :(

  • Reply
    Bogdănel
    12 July, 2009 at 11:04 am

    Hmm.. un link exchange, ceva? ;; )

  • Reply
    shmeny
    12 July, 2009 at 9:44 am

    ba io cred ca se nasc tristi. de-aia plang. ca s-au nascut. apoi se mai invelesc cand vad culori, carti, filme. si apoi, cand aluneca spre final, se intristeaza ca pierd toate acestea. eu zic ca nu e rau.

  • Reply
    Lorena
    12 July, 2009 at 4:10 am

    Oamenii mor tristi pntru ca in lungul drum al vietii, se agata de toate nimicurile care le alunga zambetul si le incretesc ftruntile.
    Parca vor sa fie tristi.

  • Reply
    Lorena
    12 July, 2009 at 4:10 am

    Oamenii mor tristi pntru ca in lungul drum al vietii, se agta de toate nimicurile care le alunga zambetul si le incretesc ftruntile.
    Parca vor sa fie tristi.

  • Reply
    noapteaiguanei
    11 July, 2009 at 4:24 pm

    Adevar grait-ai! Oamenii au uitat sa rada! Au uitat sa se apropie. Se tem. Si NU VOR a-si cere iertare. Refuza cu indarjire. De parca ar fi ultimul lucru pe care l-ar face. Si DA, la sfaturi nu ne intrece nimeni. Pe noi insine insa nu ne sfatuim niciodata!

  • Reply
    evergreen
    11 July, 2009 at 2:37 pm

    Tinand cont de faptul ca oracai pentru ca-ti iei una peste fund cred ca pot concluziona ca te nasti fericit…

    si delmo, credeam c-ai murit, neica…

  • Reply
    delma
    11 July, 2009 at 2:31 pm

    avand in vedere ca pe lume apari oracaind nu stiu de unde ai tras concluzia ca te nasti fericit

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.