Parcă ne jucăm de-a v-aţi ascunselea cu soarele nostru. Cînd pe după nori, cînd pe după ferestre. Cine să ne mai prindă de mînă? Alergăm. Alergăm cu frenezie prin mulţime, prin oameni şi de la fiecare luăm cîte ceva. Ca hoţii şi vardiştii sau ca un Robin Hood contemporan.
Eu aş lua durerea. Nu, nu cea fizică. Aş lua durerea aia pe care nicio pastilă n-o poate vindeca, nici măcar xanax-ul…
Aş zgudui oraşul cu Einsamer Hirte a lui Gheorghe Zamfir şi aş proiecta imagini cu un cîmp cu maci şi tineri îndrăgostiţi care aleargă şi rîd. Aş proiecta oceane la apus şi mări la răsărit. Aş proiecta valsul păsărilor pe ceruri şi o mulţime de mame fericite cu copii în braţe. Aş proiecta iubirea în orice formă este ea pe pămînt. Aş proiecta cele mai frumoase momente din filme şi cele mai frumoase tablouri văzute vreodată…
Apoi aş pune oamenii să danseze între ei. Da! Străini pe stradă. Să valseze, să plutească într-o zi absolut normală. I-aş pune să rîdă. Întîi cu primii paşi: alungiţi gura, o întredeschideţi, ne arătaţi dantura… apoi de la sine. Se poate!
Oamenii se nasc fericiţi. De ce mor trişti?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0Wv3Ya9nskA]
Apoi i-aş pune să-şi ceară iertare petru cele făcute şi nefăcute încă.
Am senzaţia că mai greu de a muri pe lumea asta e de a-ţi cere iertare. Eu îmi cer iertare cu capul plecat şi o fac uşor… pentru că viaţa mi-e prea infidelă ca s-o ratez cu încruntări, orgolii şi nervi. În schimb suntem buni sfătuitori…
Nu zic nimic. Doar că sper să ajungem cu toţii la nivelul ăla de conştiinţă la care sperăm unii dintre noi. Doar sper să realizăm lucrurile alea esenţiale care ne vor schimba conduita, atît cea morală cît şi cea în societate.
E sîmbătă. Puştiu e la muncă… Mi-e tare dor de el!
9 Comments
gina
13 July, 2009 at 12:10 pmsubscriu la delma
si ma bucur ca traieste ;D
multzam
13 July, 2009 at 8:58 amrecunosc, imi fac mea culpa: cer cu greu iertare si dau usor si multe sfaturi :(
Bogdănel
12 July, 2009 at 11:04 amHmm.. un link exchange, ceva? ;; )
shmeny
12 July, 2009 at 9:44 amba io cred ca se nasc tristi. de-aia plang. ca s-au nascut. apoi se mai invelesc cand vad culori, carti, filme. si apoi, cand aluneca spre final, se intristeaza ca pierd toate acestea. eu zic ca nu e rau.
Lorena
12 July, 2009 at 4:10 amOamenii mor tristi pntru ca in lungul drum al vietii, se agata de toate nimicurile care le alunga zambetul si le incretesc ftruntile.
Parca vor sa fie tristi.
Lorena
12 July, 2009 at 4:10 amOamenii mor tristi pntru ca in lungul drum al vietii, se agta de toate nimicurile care le alunga zambetul si le incretesc ftruntile.
Parca vor sa fie tristi.
noapteaiguanei
11 July, 2009 at 4:24 pmAdevar grait-ai! Oamenii au uitat sa rada! Au uitat sa se apropie. Se tem. Si NU VOR a-si cere iertare. Refuza cu indarjire. De parca ar fi ultimul lucru pe care l-ar face. Si DA, la sfaturi nu ne intrece nimeni. Pe noi insine insa nu ne sfatuim niciodata!
evergreen
11 July, 2009 at 2:37 pmTinand cont de faptul ca oracai pentru ca-ti iei una peste fund cred ca pot concluziona ca te nasti fericit…
si delmo, credeam c-ai murit, neica…
delma
11 July, 2009 at 2:31 pmavand in vedere ca pe lume apari oracaind nu stiu de unde ai tras concluzia ca te nasti fericit