Viață verde

Spitalul Floreasca

Săptămîna asta a trebuit să dau o tură pe la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Nu, nu pentru mine, ci pentru o prietenă care a fost bolnăvioară. Mă aşteptam să găsesc mutre acre şi medici nervoşi care nu dau nici mucul pe tine, dată fiind situaţia salariilor şi moartea sistemului medical din ultima vreme.

Ei bine, spre mirarea mea, am găsit acolo nişte oameni minunaţi de o bunătate extraordinară, un respect şi un calm nemaiîntîlnite în vreun spital pînă acum. Nu numai că purtau o conversaţie cu pacientul, dar vorbeau ca unui om. M-au lăsat să stau pînă la doişpe noaptea cu prietena mea şi a doua zi pînă pe la zece, întrebîndu-mă dacă vreau să rămîn peste noapte şi făcînd glume cu mine. Am rămas interzisă.

O femeie rîcîia cu un cuţit guma lipită de linoleum şi o alta spăla de mama focului podeaua. Ba, au şi tonomat pentru costumul de vizită. Bagi o hîrtie de 5 lei şi primeşti bonetă, papuci şi halat. Decît să-ţi dea o răpciugă folosită.

Partea amuzantă este că la un moment dat un mare gîndac se plimba pe culoar. Din ăia de apar vara de zici că-s mutanţi. Şi mai amuzante erau panourile atîrnate pe pereţi toate în limba engleză din care nu am înţeles boabă. Deşi aveau şi poze.

Partea tristă: miliardele de coloraţi  de la intrare şi jegul pe care-l lasă în urmă. Erau vreo 10 pentru o persoană venită la urgenţe. Pe lîngă ei mai erau cîţiva care-şi făceau veacul pe acolo. Vorbeau tare la telefon, scuipau, ţipau unul la altul pentru a atrage atenţia oamenilor din jur care-i priveau cu teamă şi dezgust. De ce trebuie să fie aşa? De ce nu putem să fim civilizaţi şi să aşteptăm în linişte? De ce aruncăm mucurile de ţigară şi paharul de cafea pe jos dacă la un metru de noi este un coş?

Ei bine, dacă medicii şi asistentele au fost de un bun simţ excepţional, bodyguarzii care ascultau manele la telefon şi flirtau cu două fîţe, au fost nişte bădărani. Nu numai că vorbeau de parcă eram vreo oaie tîmpită, dar şi tonalitatea era neadecvată. Din prima tură, a doua oară au fost mai de treabă. Am preferat să le mulţumesc pentru atenţie şi să mă car fără a stîrni o revoltă. Pentru că i-am înţeles că-şi făceau jobul, dar că respectul faţă de alt om nu apare în fişa postului.

Mai era o femeie în rezervă al cărui fiu căutase la 10 farmacii un medicament pe care spitalul nu-l avea, dar un medicament foarte important – pentru alergii. Am zîmbit amar.

O doamnă asistentă, cu o voce groasă şi mărunţică şi cu un simţ al umorului foarte dezvoltat ne povestea cum nu şi-a luat salariul de o vreme, cum nu o să fie plătită pentru ziua cînd a venit la muncă ziua cu pseudogreva, cum după 35 de ani vechime are un salariu de 1300 de lei şi totuşi femeia aia a ajutat-o pe prietena mea, a îngrijit-o şi a refuzat vehement orice atenţie.

Şi mi-a părut rău pentru ea, pentru medicii adevăraţi care se spetesc să înveţe un car de ani şi care la final rămîn cu amintirea unei dorinţe de a salva vieţi, pentru pacienţii care mor din lipsă de medicamente, pentru Romînia, pentru mine.

De aceea – beţi doi litri de apă pe zi, mîncaţi multe legume şi fructe şi faceţi mişcare. Să nu cumva să ajungeţi la medici şi să nu aibă să vă dea o pastilă.

You Might Also Like

16 Comments

  • Reply
    Ciprian
    17 October, 2010 at 9:02 am

    Zilele trecute am fost cu siguranta pentru ultima data in acest spital..care numai de urgenta nu se poate numi..in primul rand te intampina un mare…maaaare dobitoc la fisier care foarte sictirit in prostia lui in momentul in care-l deranjezi cu o intrebare…te trimite la plimbare si pleci..pleci la primbare pe holurile jegoase ale spitalului..in cazul meu spre ortopedie…astepti…2-3 ceasuri sa iasa dreaku cineva…acel cineva care ,,insista” sa astepti pe hol ca vei fi chemat si in cele din urma rabufnesti, ori intri si ii trimiti la origini, ori pleci ca in cazul meu spre un alt spital poate privat daca esti in cursul saptamanii, insa eu fiind in weekend am zis sa-mi incerc norocul la un alt spital din sistemul de stat..indreptandu-ma spre Sf.Maria de pe 1 Mai si SOC..asistenta calma…doctor de nota 10..curatenie luna..intr-un cuvant un spital care merita pe deplin sa ii aduci laude chiar daca in cazul meu nu a fost decat o mica interventie chirurgicala la o banala unghie incarnata…insa cred ca unii isi merita salariile de rahat din sistem si aici ma refer la o parte din incompetentii astia de la floreasca, iar pentru ceilalti succes si sa o tina tot asa..poate cu timpul scapam si de dobitoci!

  • Reply
    evergreenstory
    7 June, 2010 at 8:16 pm

    Margeluta – imi pare tare rau de situatia ta. tare-tare rau.

    Adela – si eu am avut multe experiente proaste, tocmai de aceea am ramas asa uimita.

  • Reply
    adela sirghie
    7 June, 2010 at 8:14 pm

    o intamplare cu oameni frumosi la suflet ai trait.
    mi-as dori ca toate vizitele la spital sa fie asemanatoare cu ceea ce ai povestit tu,
    pentru ca am multe experiente proaste cu medicii si cu spitalele de stat.

  • Reply
    Margeluta
    6 June, 2010 at 2:00 pm

    Mama a ajuns in coma din cauza medicilor, iar eu sunt tratata cu fundul ori de cate ori ajung la doctor(am multe probleme de sanatate care necesita vizita la doctor cel putin o data la 3 luni.)Asa ca sunt subiectiva. Nu-mi plac doctorii si spitalele. Si in tot acest periplu am cunoscut un singur doctor care e cu adevarat om si-n fata careia(e femeie) zic jos palaria!

  • Reply
    evergreenstory
    5 June, 2010 at 12:11 pm

    Nekunoscut – niciun deranj, am inteles acum.

  • Reply
    nekunoscut
    5 June, 2010 at 12:09 pm

    Ok. Sorry, acum am dat un delete la acel offtopic.

    Din cunostiinte de cauza, da salariile noastre sunt mici, medicamentele sunt mai scumpe in UE raportat la salariile lor.

    Numai bine, scuze de deranj.

  • Reply
    evergreenstory
    5 June, 2010 at 12:06 pm

    Sim, pai nu generalizam, doar ne bucuram de existenta lor.

  • Reply
    Sim
    5 June, 2010 at 12:02 pm

    Sunt foarte multi medici care isi fac meseria cu suflet, de asta nu e bine sa generalizam.

  • Reply
    evergreenstory
    5 June, 2010 at 11:58 am

    Spre mine sau spre alt blogger tot mi se pare mult acest indemn de vino sa comentezi si tu, dar fiecare stie ce are de facut. Incercam sa-ti zic ca pe mine nu ma convingi asa pentru ca ma faci sa ma simt obligata, dar eu sunt un blogger din miile cate exista.

    Salariile sunt mici. Nu am cunostinte despre UE asa ca nu pot sa incep o discutie pe tema asta.

  • Reply
    nekunoscut
    5 June, 2010 at 11:55 am

    chestia cu offtopic o tin sub mesajul pe care-l postez oriunde (nu directionat spre tine, scuze daca s-a crezut altceva).

    Sa stii ca pretul medicamentelor nu e chiar atat de ridicat(pt. nivelul UE), ci, salariile sunt mici..
    ————————————————————————————————————–

    OFFTOPIC

    Unde-s milioanele de grame de serotonină de la FMI ?

    Scăparea de criză este doar o iluzie. Nu mă aştept ca în Romania să existe un schimb de ierarhie între generaţii.

    …guvernul a împrumutat miliarde de grame de serotonină de la FMI, dar românii nu au fost fericiţi, ci, au deschis ochii văzând o dictatură cu o politică de spălare a creierului încontinuu. România a devenit doar un lagăr de concentrare a minţilor cu legi stricte !

    ———————————————————————————————————————–

    Restul postului

    http://nekunoscut.wordpress.com/2010/06/04/unde-s-milioanele-de-grame-de-serotonina-de-la-fmi/

    ———————————————————————————————————————

    Te astept sa comentezi si tu!

  • Reply
    evergreenstory
    5 June, 2010 at 11:43 am

    Nekunoscut – unele institutii chiar nu au si nu e vina lui, de fina sunt fondurile insuficiente si pretul ridicat al medicamentelor. stiu ca veniturile nu sunt drepte, insa sper ca lucrurile sa se rezolve.

    cat despre nivelul de serotonina si articolul tau. mie nu-mi plac astfel de metode de autopromovare si nici aceasta fortare a mainii sa vin sa te comentez pentru ca tu ai fost aici.

    iti multumesc, totusi, pentru vizita. de-am sa am timp si dispozitie trec si pe la tine.

  • Reply
    nekunoscut
    5 June, 2010 at 11:39 am

    Medicii adevarati ar trebui sa fie modele pt. cei tineri, dar ei piers usor-usor. Cumparatul medicamentelor e doar un moft al unor institutii de genul “dute-vino” si cumpara medicamente ca noi numai avem.

    Femeia aia spui ca avea 35 ani vechime si salariu 1300 lei, altii deputati au 35 de ani viata si salariu 2000 euro lunar.

    ————————————————————————————————————–

    OFFTOPIC

    Unde-s milioanele de grame de serotonină de la FMI ?

    Scăparea de criză este doar o iluzie. Nu mă aştept ca în Romania să existe un schimb de ierarhie între generaţii.

    …guvernul a împrumutat miliarde de grame de serotonină de la FMI, dar românii nu au fost fericiţi, ci, au deschis ochii văzând o dictatură cu o politică de spălare a creierului încontinuu. România a devenit doar un lagăr de concentrare a minţilor cu legi stricte !

    ———————————————————————————————————————–

    Restul postului

    http://nekunoscut.wordpress.com/2010/06/04/unde-s-milioanele-de-grame-de-serotonina-de-la-fmi/

    ———————————————————————————————————————

    Te astept sa comentezi si tu!

  • Reply
    evergreenstory
    5 June, 2010 at 11:19 am

    Dionisa, nu-mi pierd speranta. Poate candva, acest lucru, aceasta normalitate va deveni ceva obisnuit :)

  • Reply
    dionisa
    5 June, 2010 at 11:17 am

    Pana la urma, totul tine de fiecare persoan in parte, de bunul simt, de ceea ce ar trebui sa insemne normalitate… dar de unde normalitate intr-o lume anormala?
    Din pacate, spitalele in care lucreaza OAMENI, cu adevarat oameni, pentru binele celorlalti, sunt prea putine, mult prea putine…
    Numai bine si sanatate prietenei tale!

  • Reply
    evergreenstory
    5 June, 2010 at 10:01 am

    Foreverule – si eu am fost in clinici private unde s-au comportat ingrozitor. Marie Stop e una dintre ele.

  • Reply
    forevergreen
    5 June, 2010 at 9:53 am

    De fapt noi nu mai stim unde este adevarul!
    Eu am cunoscut in 2001 doua spitale mai indeaproape. Oamenii minunati, aveau si aparatura,erau foarte dedicati, am scapat cu viata din 3 anestezii generale in 6 luni si 3 litotripsii…este adevarat ca nu m-am eternizat acolo, stateam numai cateva ore si apoi plecam acasa.
    Cred ca am fost norocoasa…
    Anul acesta am fost in cateva clinici moderne,private; am avut senzatia ca sunt in alta lume. Deci, se poate!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.