Ajung acasă şi mă dezbrac rînd pe rînd de cojoacele minciunii.
Îmi deşurubez măştile cu grija zilei de mîine. Încet şi blînd să nu cumva să stric vreuna. Pe asta cu mov o plac cel mai mult, ah! mi-e aşa dragă! Ea mă ascunde atît de bine.
Mă aşez în faţa oglinzii şi-mi ating cînd ochii cînd bărbia, cînd urechea cînd umărul. Sunt eu. Trupul reflectat în oglindă sunt eu, dezgolită de ceea ce înseamnă convenţii sociale, de ceea ce înseamnă iluzie, de tot ceea ce alţii proiectează despre mine.
Sunt eu? Eu cine sunt şi unde mă duc şi cum am apărut şi de ce? Şi ce e oglinda asta, care-i treaba cu ea?
Mă doare degeaba, nu?
Tu de cîte ori ai fost sincer? Cu tine însuţi? De cîte ori ţi-ai zis adevărul, fără să fie nevoie să-l ambalezi? Adevărul ăla crud, care frînge, care ucide, care doare ca o tăietură adîncă în carne?
Eu nu ştiu dacă am fost vreodată crudă cu mine…
Sau spune-mi, dacă florile şi-ar dărui oameni, ce bucată ar tăia din ei? (Nichita Stănescu)
Sunt singură şi ascult obsesiv piesa asta şi mă doare fiecare acord care-mi vibrează în laringe, plămîn, degete, buze, ureche…
Uneori nu e nimic. Aşa pur şi simplu.
6 Comments
black sun
28 November, 2009 at 8:05 pmmai intai e de vazut. abia apoi incepe sa sune cunoscut…
evergreen
28 November, 2009 at 4:53 pm@ black sun – nu stiu ce inseamna, dar imi suna cunoscut
@ Buburuza ;)
@ elza – eu as taia inimile
@ shmeny – si mie mi-e frica de mine, cateodata numai
shmeny
28 November, 2009 at 4:12 pmcateodata mi-e frica de tine. ca adevaruri scoti.
Elza
28 November, 2009 at 6:49 amsigur ar taia doar coroana cu petale
buburuza75
27 November, 2009 at 9:12 pmDragă, fardul e totul. Contează să-l pui, dar cel mai important e să-l potrivești. Așterne-l cu grijă, corectează-i umbrele și lasă-l să-ți mângâie chipul în oglinda conștiinței. Și cine știe, cât o fi alergat minciuna să-ți ascundă ochilor – oglinda ;)?!
black sun
27 November, 2009 at 7:36 pmsamaria (kim ki duk)