şşşşşşşh!

Taci şi ascultă nepăsarea mea. Mă vezi cum nu mă frămînt? Mă vezi cum nu-mi mai pasă? Mă vezi cum mă dezic de cele zise? Mă vezi cum numai număr?

Şhhhh. E atît de linişte în noaptea asta şi e atît de cald… mă îmbrăţişez într-un tresărit de plăcere şi pe şira spinării se joacă senzaţiile. Taci iubito! E atît de calm în jur de parcă a amuţit pămîntul. Taci iubito şi priveşte în orizont şi mai departe. Taci iubito şi adulmecă viaţa.

Îmi fumez ultima ţigară pe balcon, o sorb cu spor şi fumul îl trimit puternic în întuneric. Îi ofer libertatea să cutreiere  lumea şi să gîdile zburătorii pe la ureche. Să dănţuie pe la ferestrele fecioarelor care se roagă la lună de-o noapte albastră şi-şi pun busuioc sub pernă, deşi nu-i vremea lui.

Îl trimit rotocoale blînde pe inelarele îndrăgostiţilor, îl trimit la priveghi, îl trimit la el, la ea, la tine, îl trimit singuratic să sugrume desfrîul.

Şi poate am să mă plimb niţel. Pe străzi pustii.