Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare Viață verde

Ştii?

Mi-ai frînt aripile… credeam cîndva că-s un fluture care ştie să zboare prin văzduhuri neştiute. Ştii că mă doare? Că m-ai prins cu garda jos, cu zîmbetul pe buze, în planare pe cerul albastru? Ştii că m-ai surprins şi că din vară a devenit o culoare sinistră?

Ştii? Habar nu ai! Şi nu îţi pasă. Şi chiar de ţi-ar păsa, scutul tău antisentimente le-ar rupe.

Ştii că solitudinea mi-a devenit camarad? Ştii de ce plîng la filme? Plîng de dor. Plîng de patimă. Ştii că demonii din dulap m-au bătut la table? Aseară… pe tăcute. Nici la şah nu mă mai pricep. Mi-am pus viaţa-n joc şi nebunul m-a doborît. De fapt, sinceră să fiu mi-am pierdut rînd pe rînd toate atu-urile. Şi n-a rămas nici farmec şi nici mister.

Ştii că mă înec? Mă înec într-o mare de mîini care mă agaţă şi se joacă prinselea cu mine. Sunt fragilă. Nu ştiu reguli de joc şi nu-s rapidă în mişcare. Ştii că am purtat joben… fără iepure? Şi cu jobenul pe frunte am crezut. Am crezut în magie…

6DS8000ASe închid cercurile şi mă sufocă. Şi tac. Mă ascund în centru şi aştept să mă prindă în gheare şi să-mi transforme totul în lugubru. Oniric? Niciodată! Ar trebui să am rădăcini lungi în tălpi care să mă lege cu noduri marinăreşti de betoanele urbelui.

Cîndva eram copilul lunii. Cîndva eram Azize şi-mi cîntau îngerii din harpe de aur. Cîndva eram…

Era o lume a ludicului. Şi dansam neîncetat, neştiutori, nedemni de-o frumuseţe aşa măreaţă. M-ai frînt. Cu degetele imense m-ai prins de mijloc şi m-ai frînt. M-ai ademenit la vals, mişeleşte mi-ai zîmbit seducător, m-ai prins la pieptul tău şi au rămas bucăţi.

Mă chinui să-mi scot cuvinte din degete. Am pareză. Am goluri. Am pierdut!

Îmi caut organul cu care iubeam. Şi el mă caută pe mine. Am orbit de la atîta întuneric. Mă scald în neguri tomantice şi mă pierd în ceaţa grea.

Mă apasă o durere într-un loc ciuntit, gol şi negru.

You Might Also Like

8 Comments

  • Reply
    pifuneata
    31 July, 2009 at 10:54 am

    uoff:(( ce post tumultos…Imi doresc din suflet ca starea asta sa dispara din viata ta, lasand loc sperantei, dragostei si pasiunii implinite!

    Iti doresc tot binele din lume!

  • Reply
    evergreen
    30 July, 2009 at 2:01 pm

    @ Rus – este trist, dar trec toate.
    @ Alma – caut, caut, dar nu gasesc
    @ Piticu – rad, sa traiti!
    @ Lolli – mie-mi place noiembrie tare-tare mult!
    @ Lumea – si cum mi-ar prinde. uuh!
    @ Elza – am tot incercat sa-i spun. nu stiu cat stie…

  • Reply
    Elza
    30 July, 2009 at 1:57 pm

    frumos post… chiar daca sentimentele sunt putin triste

    intrebarea este: stie…?!?

  • Reply
    lumea-in-dungi
    26 July, 2009 at 9:23 pm

    but you’re the only one who holds the keys..
    cred ca ti-ar prinde bine o vama si-un stuf.

  • Reply
    lollitta
    25 July, 2009 at 12:42 pm

    mai copil, ce-i cu tine?! pai in noiembrie ce-o sa faci?! fugi la strand sa-ti treaca!

  • Reply
    piticugras
    25 July, 2009 at 11:08 am

    ce se intampla mah? ne-au lovit radiatiile gamma? sa bem beri reci ca sa le anihilam. ceeeee e cu asa posturi in toiu verii? rox, pune mana de razi. si tuuuu, mai rusoaico.

  • Reply
    alma
    25 July, 2009 at 11:05 am

    Cel mai bun lucru esta sa iesi din cerc. Si sa stii… e un semn ca trebuie sa iesi din cerc. Si nu uita: in orice situatie dificila e un cadou ascuns. Cauta-l.

  • Reply
    rus
    25 July, 2009 at 7:57 am

    cred ca nici eu nu puteam sa descriu mai bine starea asta prin care trec. sitotusi e a ta… si e trist ca s-a ajuns aici!

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.