Stoker este noul film regizat de Chan-wook Park, cel mai cunoscut regizor al Coreei de Sud. Park este ”nebunul” care a făcut trilogia răzbunării, printre care și Oldboy, film care a spart granițele și a cucerit oameni din toată lumea.
Îmi place să caracterizez cinema-ul sud-coreean, al cărui fan înfocat mă declar, ca fiind un cinema dubios, îmbibat de sânge și însetat de răzbunare. Un cinema curajos, rebel, misterios, plin de clișee așezate perfect, un cinema în plină ascensiune care câștigă tot mai mulți fani.
Park este printre favoriții mei. Nu i-am văzut toate filmele, dar le-am bifat pe alea mai importante. Ultimul văzut a fost ”Thirst” (fără să pun la socoteală scurt-metrajul făcut cu iPhone-ul), filmul cu vampiri care a răsturnat toate premisele și poveștile pe care americanii le-au băgat pe gât spectatorilor.
Am așteptat ”Stoker”, fiind curioasă de tranziția făcută de regizor la Hollywood. Nicole Kidman cap de afiș și o poveste controversată a unei familii defecte: India și-a pierdut tatăl într-un accident. Rămâne alături de mama ei, o alcoolică cu probleme afective și de unchiul său, proaspăt reîntors dintr-o pretinsă călătorie în Europa. Lucrurile ciudate și atmosfera bizară sunt prezente de la început, dar ele devin și mai întortocheate pe parcurs.
Povestea nu m-a frapat, deși au fost câteva scene care m-au amuțit. M-a cucerit imaginea filmului. Operatorul lui Park, Chung-hoon Chung a făcut o treabă impecabilă, păstrând forma cu care m-au obișnuit filmele sud-coreene. Și muzica, of, muzica originală semnată de Clin Mansell (”Requiem for a Dream”, ”Black Swan”) și soundtrack-ul ”Duet” al lui Philip Glass.
Actorii, well, Nicole Kidman e faină, e diafano-malefică și parcă plutește în derivă. În rolul fiicei este Mia Wasikowska. O cheamă India în film și mi-a plăcut enorm lucrul ăsta. Mia este foarte faină în acest rol ciudățel de fiică în doliu, virgina suferindă, copil rebel. Privirile, tăcerile, seninătatea aproape morbidă toate sunt de efect.
Matthew Goode este unchiul psihopat care vine să strice și mai tare ce e deja șubred. Inițial a fost Colin Firth, dar acesta a renunțat. Pe Goode îl știam din ”Match Point”, dar aici nu m-a impresionat. Nici măcar ochii săi albaștri, nici măcar alura de bărbat rău. Ne-he! Rolul de psihopat nu-l avantajează ori poate m-am obișnuit eu să-i văd pe sud-coreeni așa.
Stoker mi-a înșelat așteptările, dar poate sunt eu prea pretențioasă. Nu m-a ținut prinsă-n pânza de păianjen, așa cum numai Park știa s-o facă, ci m-a făcut să pun pauză de câteva ori. Însă nu mi-a displăcut, a fost o experiență interesantă, mai ales vizual și auditiv. Și plus de asta e prima experiență a autorului într-o altă limbă decât cea maternă. Și dacă vreți să citiți mai multe, aici găsiți.
Nu este un film horror, este thriller. Și nici nu te surprinde foarte tare, adică ești cu un pas înaintea poveștii.
La noi e tradus ”Legături suspecte” și are o notă destul de mică. Eu, totuși, vă spun să-l vedeți. Pentru că Park e mișto și poate ăsta vă deschide apetitul pentru filmele sale. Care-s foarte faine!
>.<
5 Comments
joker
15 June, 2013 at 8:29 amCa explorare şi ca exploatarea a minţii sau ca scenariu pus la punct îl văd capodoperă.
:) Prea mult simbolism al curelei?? Get life! Poftiţi la realitate!
Niciodată nu m-am acomodat cu partea bolnavă a Fiinţei…
Ea, se pare că există, din plin. :)
INTJ
13 June, 2013 at 2:31 ammultumesc. daca nu ziceai de el, probabil l-as fi sarit fara sa clipesc … chiar si daca m-as fi uitat cine e regizorul (deoarece experimentul cu cyborg e cel mai pe gustul meu).
Evergreen
13 June, 2013 at 6:27 am:)
joker
12 June, 2013 at 7:19 pmFilmul este fantastic, simbolul curelei m-a dat cu adevărat gata. Modul în care a fost filmat, scenariul original, punctele de greutate, psihismul realităţii au scos la iveală o adevărată capodoperă.
Evergreen
12 June, 2013 at 7:32 pmEh, Jokere, eu nu-l numesc chiar capodopera. Cat despre curea, mi s-a parut prea mult simbolism. Dar toate adunate dau cu plus :)