Ne despart 300 km. Ne despart idei si franturi de vise. Ne desparte trecutul. Ideea de continuitate nu-mi da pace. Ma framant neincetat. Reprize de plans. Sacadat si inchis. Inchis in intunericul ce asteapta cu bratele deschise inca un suflet ratacit. A mai trecut o zi. Azi am reusit sa-mi dau seama ce vreau de fapt. A mai trecut o zi de chin, cu ochii inca umezi incerc sa ma ciupesc, realitatea doare, trezitul in miez de vis e inutil, dar uneori eficient.
Ne despart zambete si frustrari. Ce sa fac daca-s asa complicata. Nu-s normala, dar daca as pica in cotidian m-as pierde pe drum. M-as irosi degeaba…
Probabil plictisesc. Ideea nu este sa plictisesc. Ma sperie plictiseala. Ma plimba pe carari pline de himere si nu-i bine. As vrea sa ma apuc de pictat. As vrea sa stiu sa cant. Sunt afona, dar mi-ar placea sa incerc ceva nou.
Noroc. Am noroc. Uneori poate nu-s constienta de acest har. Pai am o mama, o sora si o prietena demne de cartea recordurilor. Aproape ideal. Si mai am un om, pierdut printre valuri, prin dune de nisip fierbinte ce se gandeste la mine…
Vreau soare. Soare si caldura.
Citesc ceva nou. Am de facut o cronica pentru o carte, spre fericirea mea este o carte buna.: “Incest” din jurnalul dragostei (necenzurat), scrisa de Anais Nin. O recomand tuturor. Si imi da de gandit.
3 Comments
emily
18 August, 2006 at 1:23 amsi eu vreau sa ma apuc de pictat , musai!
Azul
17 August, 2006 at 11:40 amNu stiu daca neaparat de cartea recordurilor… Tot ce stiu e ca incerc sa ajut persoanele foarte dragi mie… Sighisoara te asteapta…:)
Ingrid
17 August, 2006 at 11:18 amMai adauga o prietena! Tu nu plictisesti.