Confesiuni

sufletcalmin

dacă ar exista medicamentele “sufletcalmin” probabil că în acest moment aş lua o supradoză.
un pumn de pastile şi totul s-ar nărui.
văd că luciditatea nu mai e pansament.

la gară! primul tren spre mare! spre departe.

şi marea poate fi sufletcalminul meu. şi totuşi, mi-e atît de departe.

my memory loves you. sunt plină de furii. pulsează-n mine strigăte oprite în a nuştiucîta bere. îngrop zîmbete printre mucurile de ţigară strivite cu sîrg.

>.<

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    De ce sunt un mahalagiu?… « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
    26 June, 2010 at 4:43 pm

    […] ceea ce gîndim toţi, dar puţini o recunoaştem şi o rostim: cât de curvă e viaţa… La Evergreen găsesc o doză, o supradoză şi nu ştiu dacă să o încerc, dacă nu cumva sunt prea intoxicat […]

  • Reply
    alexxa
    26 June, 2010 at 10:00 am

    uof, mai bine impartim supradoza aia :(

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.