Secvente

sufletul din portofel

Persona non grata. Cînd şi cum se ajunge la statutul ăsta?

portofel-bani-cardŞi papucii din pluş au fost aruncaţi la ghenă. Se deşiraseră şi începuseră să pută a picioare stătute şi a vreme trecută, a greutate şi a mucegai. Mai bine să renunţi la ceva care-ţi displace decît să faci eforturi de acceptare.

Nu am înţeles niciodată de ce portofelele sunt ţinute în buzunarele de la piept. Chiar pe stînga. Aproape de inimă. E mai uşor să ajungi acolo? Sau poate e o metaforă pe care n-o prea băgăm în seamă. Ori, croitorii deveniţi cu timpul designeri de prestigiu, au avut simţul umorului sau poate au prevăzut criza şi degradarea umană şi-au ştiut că sufletul se va desprinde şi se va muta în portofel, printre hîrtiile inutile, cardurile de la diverse bănci, farmacii, multiplexuri, kenvelo-uri, poate şi printre fotografiile ponosite puse-ntr-un colţ devenit clişeu, cele pe care oricum nu le mai vezi cînd deschizi portofelul.

Sau poate pur şi simplu s-a ştiut de la bun început care e finalul. Nu mă înţelege greşit. Şi mie-mi plac banii şi hainele şi cafelele în oraş şi muntele şi marea şi portofelele burduşite şi libertatea de a face orice şi de a-ţi cumpăra orice. Şi mie-mi lipsesc banii şi hainele şi luxul cu care mă obişnuisem şi plimbatul cu taxi-urile şi cumpărăturile inutile. Dar chiar dacă îi am sau nu, eu sunt aceeaşi persoană, doar că ies mai puţin (cît să prind troleul), mă îmbrac cu haine mai vechi, găsesc reţete de cockteiluri la domiciliu, gătesc mai des şi văd marea mai rar. Poate e o urmă de frustrare, dar niciodată schimbare sau lăcomie sau minciună. Şi niciodată sufletul meu nu se va muta în portofel, dar niciodată!

Sunt o persoană adaptabilă. Şi criza asta e bună, într-un fel, la nivelul ăla al conştiinţei… că parcă prea o luasem razna. Pentru mine banii nu sunt sursă de putere, sunt metoda prin care-mi satisfac capriciile şi mofturile şi nevoile zilnice. Sunt existenţiali, dar nu fac parte integrantă din mine ca şi om cu principii şi valori şi sentimente. Banii sunt ca un ados ca să te mă simt bine la nivel fizic.

De aceea nu înţeleg rolul omului în viaţa banilor. Da, am zis bine. Oamenii care se lasă stăpîniţi de bani, care îţi pierd propria valoare pentru că întotdeauna se raportează la zero-uri, care-şi pierd prietenii şi care ajung să mintă, să înşele, să privească de sus şi să orbească în cele din urmă. Pentru oamenii ăştia nu am pic de respect, ba mai mult mă dezgustă.

Pe tema asta aş putea vorbi mult şi bine pentru că sunt nişte experienţe trăite. Tot ce-mi doresc este să se termine şi criza şi oamenii, poate aşa o să ne recăpătăm respectul de sine şi respectul faţă de cei care au fost cîndva prieteni.

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply
    deea
    3 March, 2009 at 12:59 pm

    cred ca fac portofelul in stanga, sa ajunga mai usor la el, folos mana dreapta, majoritatea oamenilor fiind “dreptaci”…;)

  • Reply
    lollitta
    3 March, 2009 at 11:14 am

    oamenii care se lasa stapaniti de bani, cum zici tu, au impresia ca sunt mai puternici daca au mai mult. ca astfel pot dispune de lucruri si oameni. asta dureaza insa pana la un moment dat cand ajunsi eventual aproape de varful piramidei incep sa se simt adezechilibrati.
    si-ar mai fi si o alta varianta. cei pentru care confortul fizic e totul. dincolo de ceea ce trebuie sa faci pentru ca sa il obtii.
    cati oameni cu adevarat culti au umblat dupa bogatie materiala?!

  • Reply
    delaskela
    2 March, 2009 at 4:02 pm

    poate ca raul reprezentat de criza il vom converti cumva spre un anume bine, de alt ordin, spiritual, un fel de reumanizare, de intoarcere la ceea ce poate am pierdut din cauza consumismului obsesiv, al atomizarii, si instrainarii egopate de ceilalti, si al pretului prea ridicat ce l-am acordat banilor si valorilor orizontale, al tuturor vanitatilor marunte si zgomotoase legate de ”a avea”…ca si cum viata ar fi o chestiune de acumulare de bunuri si lucruri, cind nu e deloc asa…

  • Reply
    bored
    2 March, 2009 at 3:26 pm

    io il tin in buzunarul de la spate si stau cu fundul pe el si pe continut. deci nu il am la inima. poate de aia nu stau banii prea mult in portofelul meu. se simt desconsiderati si dati… la spate.

  • Reply
    evergreenstory
    2 March, 2009 at 3:10 pm

    ahaaa… ăsta e răspunsul, probabil :)))))

  • Reply
    jolly
    2 March, 2009 at 3:08 pm

    cica e mai greu de furat portofelul daca il tii in buzunarul de la piept, asa i-am auzit pe unii.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.