Mama pe bune

Sunt mama de baiat. Ce (ma) fac?

Cum crestem baietii viitor barbati

Hopa-asa, ca m-a luat febra scrisului. Rumeg de multa vreme bucata asta de opinie, dar nu m-am mobilizat pana azi. Acum ii e momentul, pare-se.

E 2025 si cresc un baiat, viitor barbat. Ma consider o feminista echilibrata care a descoperit foarte tarziu ca traia in niste biasuri mostenite legate de rolul femeii si rolul barbatului in societate. Cu toate zvacurile mele de libertate si independenta, cu toata sustinerea miscarii feministe, la sfarsitul zilei aveam aceste formatari intiparite in creier.

Si acum, dupa ce m-am mai dezmeticit putin, imi dau seama ca ce am invatat eu despre societate, nu se mai aplica sau nu mai inteleg eu cum se aplica. Si nu vorbim de lucrurile complexe despre sexualitate si identificare, eu doar zgarii suprafata cu lucrurile simple: sunt mama de baiat si vreau sa-l cresc sa fie cavaler, dar fara sa ii ia din independenta si puterea femeii.

Si mi-a dat DAMAGE ca nu am o lista clara (mie-mi plac listele, ce sa fac?)

Totul a pornit de la o postare mai veche de pe Facebook in care o mama povestea ca fiica ei era dezamagita si chiar suparata pe noua generatie de baieti, care nu mai ajuta o fata sa mute o banca sau nu le mai ofera locul in autobuz. Si am zis, da, poate asa este.

Si apoi am iesit in parc cu niste prieteni care au o fata splendida si Kazi se purta ca un carnacior cu ea. Iar eu i-am spus ca barbatii sunt cavaleri si ofera locul fetelor si le protejeaza. Si tatal fetei a spus ca si ea poate sa ceara ce vrea si ca nu e neaparat nevoie sa ii ofere Kazi locul.

Si, da. Femeile acestui secol pot sa ceara ce vor. Adica fata care se plangea la maica-sa, putea sa le spuna colegilor, bai carnatilor, ajutati-ma sa car banca asta, nu vedeti ca e grea? Sau, bai, vreau sa stau si eu jos. Hai sa facem cu randul? Nu stiu, ca cerem aceasta egalitate intre sexe cu care sunt TOTAL de acord la nivel de salarii, oportunitati, siguranta pe strada, studii medicale si altele, dar ne si suparam putin daca nu suntem tratate diferit.

Si, da. Sunt de acord sa fim tratate diferit, pentru ca in ciuda egalitatii, femeile sunt diferite de barbati si ar trebuie sa ne comportam ca atare.

Si atunci am avut o semi criza existentialo-parentala, caci sunt mama de baiat, viitor barbat. Pe langa faptul ca-l cresc intr-o lume incerta, cu razboi la granita, crize financiare, crize climatice, crize de identitate de gen, tendinte extremisto-legionare, intr-o tara care preasfinteste biserica si apoi omoara cainii cu securea, acum trebuie sa fiu atenta si la cum ii formez lui perceptia asupra fetelor / femeilor, ca nu cumva sa le lezeze self-esteem-ul.

MAI, oameni buni! E complexa treaba. Cum o facem?

Ok, ne bazam pe exemplul din casa, unde tatal lui este cavaler, iar eu sunt o femeie independenta si totusi imi cunosc limitele fizice si nu numai si atunci apelez la ajutorul sotului, dar momentan este mic si mai dureaza pana integreaza informatiile. Si pana atunci iesim afara si are contact cu lumea.

….

Cum facem sa crestem baietii astfel incat sa aiba incredere in sine, sa fie amuzanti, cavaleri, independenti, constienti de ce se intampla, cu spirit civic, feministi, dar fara sa lezeze independenta si capacitatea femeii? Cum facem sa gasim acest echilibru, cum facem sa ii crestem sa fie atenti, fara sa fie intruzivi, sa curteze o fata, dar fara sa fie insistenti? Ca mi se pare ca sincer, alta lume si orice faci, nu e neaparat bine sau corect (??!?)

O sa o spun. O SA O SPUN.

Pe vremea meeeeea (maica, scartaie genunchiul cand scriu), ieseam in oras si daca iti placea de cineva ii zambeai (baietii, in general) si daca iti zambea inapoi incepeai o discutie. Si, ma rog, v-ati prins voi. Acum nu mai poti sa zambesti, ca apari pe tiktok ca esti creeper. Si oricum nu ai cui, ca nu mai are nimeni contact vizual cu un om real.

Nu stiu, ma simt coplesita…

Am incredere ca e suficient de istet si carismatic sa-si gaseasca drumul, sincer, la 4 ani si jumate se descurca mai bine social decat mine, dar tot simt o povara a vremurilor in care trebuie sa gasesti efectiv o linie de echilibru, dar care se muta efectiv in functie de persoana cealalta.

Si acum, dupa toata polologhia de mai sus, cum facem?

Va doresc o zi mai clara,

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.