pe care nu ai curajul să le spui. sau care ţi se înnoadă în corzile vocale şi ies bîiguite.
[youtube=http://es.youtube.com/watch?v=Wx8_8bDG3pg] “vino acasă!” astea mi se par atît de pline de esenţă. vino şi acasă…
cel mai greu este să realizezi că înaintea ta a avut o viaţă. şi că înaintea lui ai avut o viaţă. şi că vieţile astea trebuie acceptate şi respectate şi uitate.
şi cel mai greu este să ştii că a gustat fericirea şi fără tine. egoism nemăsurat.
şi cel mai apăsător este că şi tu ai trăit fericirea fără el.
şi că acum trecut-au toate şi au rămas vieţile voastre reunite sub una singură. şi cred că a uita totul şi a iubi cu pasiune acum este dovada de curaj.
piesa zilei de azi, pe care am descoperit-o în gossip… e one republic – come home. şi mai recomand pentru suflete albastre Jack Savoretti.
14 Comments
evergreen
14 November, 2008 at 1:08 pmdeja stiu cine esti…
:) ma bucur ca nu ne cunoastem .
spor
alex
14 November, 2008 at 1:07 pmNu avem niciun connection.
Sunt doar un, simplu, blog surfer.
Daca e asa cum zici tu, am gresit eu.
All the best si hugs back!
evergreen
14 November, 2008 at 12:42 pm:)))))))))))) ma perind? imi permit luxul de a cauta un job potrivit, o viata pe placul meu… iar cat despre cei care ma inconjoara, cei care formeaza lantul nu-ti fa griji. sunt safe cu totii.
si ce-i cu revolta asta?
parca totusi m-ai cunoaste…
blogrollul meu e plin de oameni misto asa ca trage-ti singur concluzia :P
domnule alex de ce nu te arati la fata?
cat despre trecutul meu profesional… stiu ce contine cv-ul meu
:) hugs la tine
alex
14 November, 2008 at 12:32 pmNu ar trebui sa o iei drept un compliment.
Ai ajuns la un punct in viata unde ar trebui sa ai un minim de stabilitate.
Tu te perindezi de colo colo ca Gica beatu’ si nemultumitu de job&iubire si o arzi in fantezi, dupa care te ascunzi.
De la tragedie la comic, de la comic la rusine etc.
Lasa filozofia, spala vasele alea mai des ca ai cam multa grasime in viata ta si gandeste-te cum afectezi vietile care te inconjoara.
Orice miscare a ta, pune in actiune un intreg lant.
Am studiat blogul tau, precum si listele de blogs, si se pare ca cine se aseamana, se aduna.
Dezamagit sa vad cum de la Brain Tv, Pro Tv, stabilitate emotionala … ce ai ajuns?
Ma rog, sunt subiectiv, nu te cunosc nici in viata reala dar cred ca un gram de adevar e pe undeva in vorbele mele.
Undelete
14 November, 2008 at 7:04 amŞi totuşi, probabil că atunci cînd vorbeşti foloseşti “sînt”, la fel ca mai toată lumea, exceptîndu-i pe prezentatorii de la TV sau pe unii politicieni care vorbesc apăsat cu “sunt”, de parcă asta le-ar modifica în vreun fel superficialitatea discursului.
În ultima vreme s-au desfăşurat mai multe discuţii despre revenirea la limba română naturală, cea uşor de scris şi de vorbit:
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=454379
http://www.mandrivausers.ro/forum/index.php/topic,7973.0.html
http://groups.google.ro/group/diacritice/t/3ccb9fd307381f4c
evergreen
13 November, 2008 at 9:54 pm:) merci. o iau drept copliment.
alex
13 November, 2008 at 9:50 pmo arzi aiurea in ultimul timp.
evergreenstory
13 November, 2008 at 9:17 pmam fost generaţia “î” şi “sînt”, dar în 1993 cînd Academia Romînă a făcut modificările eram prin clasa a doua şi aşa m-am obişnuit cu â şi sunt. am înţeles că sunt toate variantele corecte (să nu ne mai încurcăm aiurea :p) şi am decis să revin la îndrăgitul î, dar cu sunt nu mă pot obişnui :)
Undelete
13 November, 2008 at 8:52 pmAm şi eu o curiozitate complet nelegată de subiectul postului ăsta, dar determinată de titlul lui. Cum se face că scrii cu “sunt” (în titlul însemnării) şi mai apoi cu “î din i” în mijlocul cuvîntului “bîiguite” (în corpul însemnării) ? Asta e ceva neobişnuit, de obicei care care scriu cu “î din i” scriu şi cu “Sînt”.
emily
13 November, 2008 at 3:54 pmla asta ma gandeam si eu deunazi.
justblue
13 November, 2008 at 2:15 pmFrumos spus.
Frumoasa melodia. Am ramas surprinsa.
evergreen
13 November, 2008 at 1:25 pm:) daaa
asa e !
greenfield
13 November, 2008 at 1:17 pmAsa e viata…cu up&down:)
Cu veniri si plecari, apoi iar cu veniri si cu chemari…
lollitta
13 November, 2008 at 11:44 amde maaaaaaaaaaare curaj. si multa comunicare. (experienta proprie) :)