Sunt tipa care doarme cu capul între cracii ursulețului de pluș

Și… există cineva în viața ta?

Nu propriu-zis…

Dar?

Dar mă gândesc la diverse figuri?

Mai multe?

Da.

…

Am opțiuni.

Ești tristă.

Nu. Sunt foarte obosită.

Te-ai schimbat foarte mult.

O să fac 27 de ani. E normal. Nu înțeleg de ce tu, cel care se laudă în stânga și-n dreapta că mă iubește, mă acuză din priviri și-mi analizează mustrător fiecare pas.

Nu-i adevărat.

Minți. Mă simt constrânsă în preajma ta. Nu știu de ce te chem. Probabil de dragul trecutului. Nu-mi ești nici feblețe, nici amant, nici vis…  De fapt problema e la mine. N-ar trebui să te mai chem.

*** Îmi zice șoptit și ușor amuzat

– Nu vreau orice de la tine.

(are ochi albaștri)

– Cum adică orice?

(privesc în jos bănuind urmarea)

– Adică așa orice… vreau o relație.

– Cu mine? Am plus niște ani față de tine.

– Și ce dacă?

I-am mângâiat inocența cu degetele mâinii drepte. Și dacă n-aș fi fost lucidă m-aș fi înfruptat din buzele lui, probabil dulci. Am preferat să-i spun că eu nu-s. Eu caut. N-o să fiu. Și nu detest asta la mine, dar mă doare să văd dezamăgirea pe chipul celorlalți. E ca și cum m-aș uita din când în când în oglindă.

*** Nu-s supărată pe tine. Nu mă doare că te-am ratat. Și nici nu fac o dramă. N-a fost să fie, îmi ești drag în continuare. Dar sunt un om corect. Nu-ți mai pot zâmbi și nu te mai pot strânge-n brațe știind că nu-mi vei aparține. Așa că repejor am ridicat un zid. Păstrez distanța. Privesc oriunde dar nu în ochii tăi.

*** Îmi place că mă cerți pe tonul cu care mă alinți.

Lumea e invers. Mă trezesc când alții se culcă. Visez cu ochii deschiși. Sunt trează dormind. Prin vene-mi curge dorul de mare.

Plutim pe-o barcă. A lene. La soare. Noi doi.

Foto 

Hugslovepeace
>.<