Confesiuni

Suntem destul de adormiți și când ne trezim, ne speriem

Nu știu dacă vi se întâmplă și vouă să trăiți anumite momente de-o luciditate incredibilă. Când citiți o carte sau vedeți un film sau când vă spargeți și discutați chestii de viață cu ai voștri. Senzația aia de revelație, de găsire a sensului, a răspunsurilor care vine la pachet cu o energie capabilă să mute munții. Voința, planurile, încrederea și forța. Sezația că sunteți protejați de o forță superioară vouă, dar care vine din interior. Senzația că faceți parte dintr-un plan uimitor, că nimic nu vă poate opri, că sunteți invincibili.

2

Și apoi, beam! Căderea. Momentul ăla când realizați că nu ați înțeles o iotă. Că viața v-a fentat din nou. Că sunteți doar niște fricoși dependenți de oameni și de sentimentele lor. Că vă e frică să spuneți lucrurilor pe nume sau să vă asumați alegerile. Că nu știți cine sunteți și nici măcar cine ați vrea să fiți. Trăiți o letargie care s-a împrăștiat și-n creier și-n suflet. Sunteți paralizați de-o frică incredibilă. La fel de puternică precum senzația aia de alaltăieri.

Sunteți legați. Mintea e blocată în gânduri care vă macină orice urmă de entuziasm. Vă simțiți incapabili, bătrâni și trecuți.

Vi se întâmplă?

Foto

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Albu
    6 February, 2015 at 7:25 pm

    :)) cum sa nu ni se intample :)
    Cu trairile astea realizam ca “traim”, si ca totu depinde de punctu TĂU de vedere, banuiesc ca deaia le experimentăm.
    Da e fain sa vezi ca nu doar tu ajungi la un șir de ganduri si ca mai sunt oameni cu mentalitate asemanatoare :)

    Peace & love ROX :* bizou

  • Reply
    anonim
    5 February, 2015 at 10:30 pm

    Eu iti doresc toata dragostea. Si sa ai parte numai de bine. Ceea ce de altfel imi doresc si mie, si tuturor.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.