Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Supergirls don’t cry

I-am zis ca nu vreau sa vorbim, despre azi dimineata… ce rost mai are inca o discutie ? Mai bine se ascunde in intuneric si se pierde in avalansa amintirilor.
Nu are cine sa ma inteleaga. In momente ca astea imi dau seama ca nu prea mai am prieteni gata sa-mi asculte aberatiile . Oare de ce? Nu mai au timp de mine… si nici eu de ei. Nici macar el nu e capabil sa ma inteleaga, el care sustine ca ma cunoaste cel mai bine… nici macar ea, care mi-a dat viata.
Ce luna amara… decembrie… este luna care ma mutileaza sufleteste de cativa ani incoace. Si frigul asta parca patrunde in mine si imi vine sa urlu.
Ce stiti voi?
Ce stiu eu?
Mi-ar placea sa zbor… asa ca fluturii…
Mi-ar placea sa beau mult vin fiert ca sa pot plange mai usor… poate mai scurtez din agonie.

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    fumverde
    8 October, 2010 at 3:02 pm

    Dacă n-ar exista drama, nu ar exista nici scrierile de după, iar blogul nu poate rămâne nescris, nu?
    Și cred că-ți dai seama de ce comentez pe un post vechi.

  • Reply
    dana
    13 January, 2006 at 3:29 am

    Stiu ca nu ma cunosti de mult si nu ai cum sami spui tot ce te doare sau kestii deatsea dar sati intre bine in cap k atata timp cat vrei sa fiu i preajma ta mereu o sa stau sa te ascult si o sa fac tot posibilu sa te ajut in orice situatie cum ot si cum stiu eu mai bn asa k atunci cand te simti aiurea sau sigura sau neinteleasa vino la mine sunama dami un bip un msj … nu garantez ko sa te inteleg % dar am sa stau sa te ascult si am sati simt durerea pt atunci va deveni si o parte din mine si vei stii k nu esti singura … acelsi lucru e valabil si pt alexandra pt ca nuj dece nuj cand sau pt ce dar mam atasat fff mult de voi si tin fff mult la voi pt k sunteti loanga mine si ma ajutati cum puteti ……… pupiii

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.