Take it slow, take it easy on me

Cred că undeva în adâncuri cu toții sperăm ca cineva să apară și să ne cucerească. Acel cineva să aibă o strategie, să fie atent la detalii și să vrea să fie cu noi. Să avem și noi o poveste altfel, ieșită din banal, să avem ce duce mai departe, să pornim frumos la drum.

Eu am avut povești de genul ăsta. Unele începute la malul mării, altele în trafic sau cumpărându-l cu o cafea. Dar cumva s-a dus farmecul lor odată cu așezarea prafului pe amintirile întâi frumoase, apoi urâte. Și-am rămas mai rău ca străinii, măcar despre ei nu cunoști nimic profund și intim. Și pentru că am creat astfel de povești pe care le-am purtat cu mândria femeii iubite, azi caut acest tipar. Numai că, obosită fiind, aștept de la ceilalți să aducă aportul de energie și creativitate. Iar asta am observat că lipsește majorității celor cu care mă intersectez eu în viață.

Așa că am puține opțiuni. Să renunț la mine, la idealurile mele și să mă arunc în banalități sau să țin cu dinții și să aștept să fie. Dar cum sunt o extremistă convinsă, azi îmi bag picioarele-n povești și arăt o mare muie iubirii, iar mâine fetița cu chibrituri și fluturi la purtător mă ia deoparte și-mi șoptește timid: hai mă…

Știu. Cu toții facem sau am făcut asta. Știu, cuvintele de aici sunt în esență banale. Știu, nu sunt eu aia specială pentru care cineva să facă ceva. Știu, nu merit, e vina mea, sunt sinusoidală-n stări, sunt emotivă, prostănacă, slabă de înger. Știu, configurația mea nu se potrivește cu cerințele universului. Le știu pe toate astea și le accept. Iau fir cu fir și caut să văd unde dau chix. Nu nimeresc niciodată răspunsul. Ori poate greșesc la întrebări.

M-am hotărât să devin rațională. Am tot spus asta și-mi tot repet. Am hotărât să funcționez pe logică, incercitudine și probabilități. Să las deoparte imaginarul și dorințele astea adolescentine și să tratez totul realist. Măcar o perioadă până-mi trece oful.

Dar nu am cum să nu mă întreb uneori, mie de ce nu mi se întâmplă povestea aia?
Pentru că nu meriți, de aia!

M-am potolit. Am obosit.