Poate într-o lume ideală ai fi venit astăzi la mine și m-ai fi strâns în brațe. M-ai fi felicitat pentru licența obținută și ai fi propus să ieșim să sărbătorim. Într-o lume ideală n-ai fi mort și dacă ai fi viu, ai fi altfel decât ai fost.
Uite tată, am 27 de ani și nu mă mai satur de școală. Și am rămas tot idealistă. Uite tată, sunt singură și beau un pahar de vin. Sunt epuizată de tot din jurul meu. Și caut mereu răspunsuri. Și știu că nu mi le-ai fi dat tu, dar poate m-ar fi liniștit gândul că cineva mă poate ocroti. Mi-e dor de tine, cel pe care l-am adorat în copilărie. Mi-e dor de tine tare de tot!
Tată, m-am dezobișnuit să-ți scriu. Cred că te-am iertat, de aia.
2 Comments
Vlad
28 July, 2012 at 7:08 amIubirile mute, iubirile neimpartasite, iubirile dincolo de timp si spatiu si fiinta nu se pierd se regasesc si erup in altii. Iubirea se recicleaza pe sine, nimic nu se pierde in universul asta.
notnaw
5 July, 2012 at 7:53 am” Tată, m-am dezobișnuit să-ți scriu. Cred că te-am iertat, de aia. ” ce fel suna asta mai ales…
bafta pe acolo! :*